1. Serviciul public de transport local de persoane în România
În România, transportul urban de călători se
efectuează de către administraţia publică locală, prin regii proprii şi
societăţi comerciale cu capital privat precum şi prin persoane fizice
autorizate.
Serviciul de transport public local de persoane are
la bază următoarele principii:
a) respectarea drepturilor şi intereselor legitime
ale călătorilor;
b) asigurarea deplasării în condiţii de siguranţă şi
de confort;
c) protecţia mediului;
d) tratament egal şi nediscriminatoriu pentru toţi
utilizatorii;
e) servicii de calitate în condiţiile unor tarife
accesibile;
f) administrarea eficientă a bunurilor şi a
fondurilor băneşti;
g) dezvoltarea durabilă.
Face parte din categoria transportului public local
de călători transportul de persoane care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
a) este efectuat pe teritoriul unei localităţi urbane
sau rurale, precum şi între localitatea respectivă şi localităţile limitrofe;
b) se execută pe rute şi cu frecvenţe prestabilite,
iar călătorii sunt îmbarcaţi sau debarcaţi în puncte de oprire fixe;
c) se percepe un tarif de transport, încasat de
operatorul de transport.
Prin mijloacele de transport în comun se
înţeleg vehiculele destinate în mod special transportului public urban şi
suburban de persoane. Acestea pot fi:
a) autobuze urbane, autovehicule destinate şi
echipate pentru transportul de persoane şi al bagajelor acestora; autobuzele
din această categorie vor fi amenajate pentru transportul de pasageri, aşezaţi
pe scaune sau în picioare, având cel puţin 17 locuri pe scaune, inclusiv cel al
conducătorului auto, care asigură posibilitatea unui schimb rapid de pasageri
în staţii;
b) tramvaie;
c) troleibuze;
d) minibuze sau microbuze, autovehicule destinate
prin construcţie transportului a 10-17 persoane pe scaune, inclusiv cel al
conducătorului auto, dar nu mai mult de 22 de persoane pe scaune şi în
picioare.
Serviciile de
transport public local de călători se organizează pentru a satisface cu
prioritate nevoile populaţiei, precum şi ale instituţiilor publice şi ale
agenţilor economici.
Sunt abilitate să organizeze, să reglementeze, să
conducă, să monitorizeze şi să controleze servicii de transport public local de
călători consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, precum şi
consiliile judeţene.
Autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia de a întreprinde măsurile necesare pentru extinderea, dezvoltarea şi
modernizarea transportului public urban şi suburban de persoane. Autorităţile
administraţiei publice locale, prin serviciile de specialitate, vor gestiona şi
vor controla activitatea operatorilor de transport public local de călători.
Principalele obiective urmărite de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în domeniul serviciilor
de transport public local de călători sunt:
a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor
prin promovarea calităţii şi eficienţei serviciului de transport public local
de călători;
b) creşterea calităţii vieţii cetăţenilor prin
susţinerea dezvoltării economice a localităţilor şi prin realizarea unei
infrastructuri edilitare moderne;
c) acordarea de facilităţi unor categorii de
persoane;
d) asigurarea capacităţii suficiente de transport pe
rute aglomerate.
Administraţia publică locală trebuie să organizeze
serviciul public de transport în funcţie de cerinţele specifice fiecărei
localităţi, astfel încât să se asigure:
- legăturile dintre zonele rezidenţiale şi cele industriale şi comerciale;
- facilitarea legăturilor din interiorul cartierelor pentru transportul optim către pieţe, şcoli, spitale;
- realizarea de legături între transportul pe şine şi cel pe carosabil;
- reducerea permanentă a numărului de transbordări dintr-un mijloc de transport în altul.
Principala problemă a transportului public de
călători este generată de lipsa resurselor financiare pentru
realizarea de investiţii noi şi pentru întreţinerea reţelelor şi parcurilor de
vehicule existente.
O strategie modernă de dezvoltare pentru
serviciile publice de transport are ca scop acoperirea
cererii actuale şi de perspectivă în condiţii de calitate superioară şi buget
de exploatare optimizat. În acest sens, serviciile publice trebuie să asigure:
·
reorganizarea transportului în sistem integrat;
·
organizarea staţiilor multimodale;
·
integrarea tarifară, adică utilizarea unui
singur tip de cartelă pentru orice mijloc de transport public;
·
realizarea sistemelor flexibile pentru autobuze
şi a reţelelor de completare cu troleibuze, aceste două mijloace fiind cele mai
eficiente.
2. Transportul rutier în municipiul Constanţa
În
continuare voi analiza situaţia existentă cu privire la Serviciul public de transport călători în municipiul
Constanţa şi voi propune posibile soluţii de dezvoltare şi îmbunătăţire a
acestuia.
Municipiul Constanţa este traversat (de la nord la
sud şi de la est la vest) de două drumuri europene: E60, care leagă Bucureşti
de Constanţa şi E87, care leagă Constanţa de Bulgaria, prin Vama Veche. De
asemenea, municipiul este tranzitat de următoarele drumuri naţionale: DN 2A –
B-dul Tomis; DN 39; DN 3; DN 3A-C; DN 3C. Reţeaua rutieră interioară a municipiului
Constanţa însumează 410 km
străzi, dintre care 320 km
străzi trafic mediu şi uşor şi 90
km străzi trafic greu.
Pentru îmbunătăţirea infrastructurii de transport din
municipiul Constanţa, mă voi opri asupra următoarelor 3 proiecte:
- Îmbunătăţirea reţelei de drumuri din cadrul municipiului;
- Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, inclusiv construcţia/ reabilitarea şoselelor de centură;
- Modernizarea transportului în comun de persoane.
- Îmbunătăţirea reţelei de drumuri din cadrul municipiului
Cu
privire la acest aspect trebuie demarat un proiect amplu de reabilitare şi
modernizare a bulevardelor şi şoselelor, care se află într-un stadiu de uzură
avansată din cauza faptului că nu au mai fost refăcute integral, ci doar pe
porţiuni de foarte mult timp. Programul se va derula pe o
perioadă de 5 ani, deoarece se va încerca corelarea lui cu lucrările de
reabilitare ale deţinătorilor de utilităţi publice de sub carosabil (reţele de
termoficare, gaze, alimentare cu apă, canalizare etc).
Pe lângă
reabilitarea străzilor, care reprezintă axa principală a acestui proiect, se
vor desfăşura şi alte lucrări, cum ar fi:
-
amenajarea trotuarelor, intersecţiilor, aleilor;
-
reabilitarea podurilor;
-
modernizarea pasajelor pietonale;
-
crearea de piste pentru biciclişti;
-
refacerea marcajelor rutiere;
-
montarea de indicatoare stradale şi turistice în toate
punctele importante ale oraşului; panourile de semnalizare trebuie să acopere
toate categoriile care se regăsesc în legea rutieră: indicatoare de avertizare
a pericolului, de reglementare şi prioritate, indicatoare de semnalizare a
lucrărilor, indicatoare pietonale etc. şi sunt confecţionate din materiale ce
sporesc vizibilitatea;
-
instalarea de semafoare în toate intersecţiile
importante;
-
reabilitarea platformei trotuarului prin montarea de pavele din beton colorat;
-
înlocuirea bordurilor existente, aflate în stare
avansată de degradare;
-
crearea de noi locuri de parcare, prin transformarea
unei părţi a trotuarelor aferente bulevardelor (unde lăţimea o permite) în
parcări auto.
Lipsa
locurilor de parcare în zona centrală a oraşului a devenit o problemă cronică
în municipiul Constanţa, mai ales în perioada sezonului estival. De aceea,
acest proiect prevede şi:
a) crearea în zona centrală a oraşului a unei parcări auto
supraterane, pe 3- 4 nivele, cu o capacitate maximă de 1.500 – 2.000 de locuri.
Printre beneficiile unei astfel de soluţii putem enumera:
- fluidizarea traficului în zona centrală a oraşului;
- crearea de noi locuri de muncă, atât temporare, cât şi
permanente;
- creşterea gradului de atractivitate a zonei;
- îmbunătăţirea infrastructurii urbane;
- reducerea timpului de transport;
- creşterea gradului de confort social.
b) asfaltarea tuturor parcărilor dintre blocuri;
c) construirea unei pasarele pietonale în zonele foarte
aglomerate şi în staţiunea Mamaia.
- Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, inclusiv construcţia/ reabilitarea şoselelor de centură
Acestei
părţi a proiectului îi va fi alocată o perioadă de 5 ani şi va cuprinde:
-
Reabilitarea şi modernizarea de drumuri judeţene pe tronsonul
DJ 228: DN 22C
Nazarcea, DN 22A Ovidiu;
-
Reabilitarea şi modernizarea de drumuri judeţene în
staţiunea Techirghiol;
-
Reabilitarea tramei stradale în Municipiul Medgidia,
Jud. Constanţa;
-
Construcţia unui drum de acces care să facă legătura între
Portul Turistic Tomis şi staţiunea Mamaia - Riviera Tomis;
-
Construcţia unei şosele de centură pe axa Ovidiu – Lazu
– Agigea, în scopul redirecţionării traficului greu şi a fluidizării
circulaţiei;
-
Reabilitarea drumurilor judeţene şi a celor din zona
metropolitană a municipiului Constanţa;
-
Modernizarea şi asigurarea accesului în zonele rurale.
Varianta de ocolire a municipiului Constanţa are ca
obiectiv îmbunătăţirea infrastructurii de transport şi va fi situată între DN
22 şi DN 39. Traseul proiectat al variantei se desprinde din Drumul Naţional 2A
din localitatea Ovidiu de la podul peste canalul navigabil Poarta Albă - Midia
Năvodari, ocoleşte municipiul Constanţa pe la vest, intersectează DN3 la km 254
şi magistrala M800 de cale ferată înainte de triajul Palas.
Avantajele unui astfel de proiect ar fi:
- degrevarea aglomerărilor în trafic;
- fluidizarea traficului greu şi de tranzit;
- reducerea costurilor de transport;
- reducerea timpului de parcurs;
- sporirea gradului de confort şi siguranţă a
circulaţiei;
- crearea de noi locuri de muncă, atât temporare cât
şi permanente;
- dezvoltarea activităţilor economice datorită
viabilizării unor noi zone aflate în prezent în extravilanul localităţilor.
Având în vedere faptul că acest proiect face parte
din Coridorul IV Pan European va fi finanţat de Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare şi de Ministerul Transportului. Lungimea variantei
de ocolire este de 22,2 kilometri în regim de autostradă, iar valoarea
investiţiei este estimată la peste 600 milioane RON.
În ceea
ce priveşte modernizarea şi asigurarea accesului în zonele rurale se urmăreşte:
menţinerea populaţiei în zonele rurale, reducerea gradului de izolare a zonelor
rurale, creşterea investiţiilor în zonele rurale, îmbunătăţirea siguranţei
traficului, creşterea volumului de mărfuri tranzitate, creşterea cifrei de
afaceri în zonele rurale, dezvoltarea serviciilor în zonele rurale, diminuarea
discrepanţei existente între municipiul Constanţa şi oraşele din judeţ şi
mediul rural. Principalele avantaje ale acestei modernizări a zonelor rurale ar
fi: creşterea numărului de persoane care tranzitează zona respectivă, creşterea
numărului de firme nou create, scăderea ratei şomajului, atragerea de
investitori străini, creşterea nivelului de dezvoltare economică, sporirea
confortului cetăţenilor.
- Modernizarea transportului în comun de persoane
Domeniul transporturilor este considerat prioritar în
contextul planurilor de dezvoltare ale României, date fiind relaţiile sale de
interdependenţă cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, valoarea serviciilor
oferite pentru populaţie şi impactul considerabil asupra mediului.
Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea
includerii sistemelor urbane din România în mediul european prin îmbunătăţirea
serviciilor rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene având
destinaţiile principale în Europa. Indicatorul relativ al accesibilităţii
(combinând servicii, transbordări, preţuri şi durate de călătorie) urmează să
se alinieze progresiv până în anul 2020 la cel existent în Europa.
Se vor îmbunătăţi legăturile între oraşe prin
stimularea serviciilor de transport public interurban şi de coordonare a
gestiunii şi se va garanta o accesibilitate generală minimă a serviciilor
publice pentru toţi cetăţenii, acordându-se o atenţie specială grupurilor
vulnerabile (copii, bătrâni, persoane cu mobilitate redusă). Accesibilitatea
transportului public la zonele cu densitate mică a populaţiei şi nuclee
dispersate se va asigura la nivele minime stabilite.
Pentru minimizarea
efectelor adverse ale transportului asupra mediului se va
elabora o strategie privind protecţia mediului în domeniul
transporturilor, corelată cu noile politici ale Uniunii Europene, inclusiv cu
reglementările în domeniul maritim, focalizată pe indicatori privind nivelurile
admisibile, metodele şi mijloacele de monitorizare şi control pentru emisiile
poluante, gazele cu efect de seră şi pentru zgomotele la sursă provenite din
activităţile de transport. Se va întreprinde cartografierea emisiilor sonore
provocate de transporturi în marile aglomeraţii urbane şi pe reţelele de
transport cu trafic intens în vederea stabilirii modalităţilor optime de
protejare a populaţiei şi a mediului. Pe baza analizei celor mai bune practici
din celelalte ţări ale Uniunii Europene, se vor elabora reglementări privind
taxele de utilizare a infrastructurilor şi mijloacelor de transport şi se vor
promova măsuri stimulative, prin instrumente financiare şi/sau fiscale
(reducerea sau scutirea de accize, subvenţii pentru cercetare-dezvoltare)
pentru utilizarea mai largă a biocarburanţilor şi a combustibililor alternativi
în activitatea de transporturi.
Transportul
în comun în municipiul Constanţa este asigurat în proporţie de 80% de către
R.A.T.C., regie subordonată Consiliului Local Constanţa, pe piaţă acţionând
însă şi alţi operatori privaţi. Actualmente, parcul de vehicule destinate
transportului în comun de persoane al R.A.T.C. deserveşte 18 trasee locale şi
este alcătuit din: troleibuze, tramvaie şi autobuze dotate cu catalizator euro
3, Constanţa fiind singurul oraş din ţară care posedă un parc auto complet
reînnoit, la standarde europene.
În
acest domeniu al transportului public de călători trebuiesc luate măsuri pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor, prin susţinerea dezvoltării
economice a localităţilor şi prin realizarea unei infrastructuri edilitare
moderne. Astfel se pot considera următoarele soluţii:
-
construirea unui metrou uşor de suprafaţă (pe axa nord
Năvodari – Eforie);
-
reabilitarea infrastructurii de rulare a tramvaielor şi
achiziţionarea de noi tramvaie;
-
realizarea de legături între transportul pe şine
(tramvaiele) şi cel pe carosabil (autobuze, troleibuze, microbuze);
-
implementarea tichetingului electronic în transportul în
comun din municipiul Constanţa;
-
implementarea unui sistem electronic de afişare a traseului
în mijloacele de transport în comun;
-
elaborarea unui studiu privind implementarea utilizării
combustibililor neconvenţionali;
-
modernizarea parcului auto al R.A.T.C., prin achiziţionarea
unor noi mijloace de transport în comun;
-
modernizarea autogărilor din municipiul Constanţa, prin
reabilitarea lor, prin creşterea capacităţii şi diversificarea serviciilor
oferite în autogări;
-
realizarea sistemelor flexibile pentru autobuze şi a
reţelelor de completare cu troleibuze, aceste două mijloace fiind cele mai
eficiente;
Avantajele acestui proiect sunt foarte importante: asigurarea
capacităţii suficiente de transport pe rute aglomerate, integrarea tarifară,
adică utilizarea unui singur tip de cartelă pentru orice mijloc de transport
public, acordarea de facilităţi unor categorii de persoane, reducerea
permanentă a numărului de transbordări dintr-un mijloc de transport în altul, asigurarea
legăturilor dintre zonele rezidenţiale şi cele industriale şi comerciale etc.
3. Concluzii
Având în vedere că o aşezare urbană nu este un sistem
închis, iar realizarea obiectivelor generale se întemeiază pe aplicarea unui
management care să conducă la dezvoltare şi/sau regenerare urbană, politicile,
planificarea strategică urbană, precum şi realizarea programelor şi proiectelor
se vor face cu respectarea anumitor principii, impuse de Uniunea Europeană,
dintre care amintim:
·
dezvoltare durabilă, astfel încât pe termen lung
să se producă schimbări majore de cultură şi atitudine în ceea ce priveşte
utilizarea resurselor de către populaţie şi operatorii economici;
·
întărirea capacităţii instituţionale prin
management eficient, definirea şi restructurarea serviciilor publice în raport
cu resursele financiare actuale, cu obiectivele dezvoltării durabile, precum şi
cu doleanţele şi cerinţele comunităţii;
·
realizarea programelor şi proiectelor prin
parteneriat public-privat;
·
managementul resurselor, ce presupune integrarea
resurselor materiale, financiare, umane şi informaţionale;
·
identificarea nevoilor comunităţii locale şi a
priorităţilor acesteia;
·
analiza capacităţii tehnice de execuţie;
·
evaluarea eficienţei utilizării resurselor
financiare şi umane;
·
protecţia mediului.
Dezvoltarea infrastructurii de transport reprezintă o
condiţie necesară pentru implementarea cu succes şi a celorlalte priorităţi de
dezvoltare ale României pentru perioada 2007–2013, contribuind la creşterea
mobilităţii persoanelor şi a mărfurilor, la integrarea polilor regionali de
creştere cu reţeaua trans-europeană de transport, la combaterea izolării
zonelor subdezvoltate şi, nu în ultimul rând, la dezvoltarea infrastructurii de
transport regionale şi locale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu