PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ ÎN SPAŢIUL ADMINISTRATIV EUROPEAN

  

În toate statele, principiile generale ale funcţiei publice sunt fixate în texte legale: constituţii, statute sau alte reglementări speciale; ele sunt incluse în instituţiile şi procedurile administrative la toate nivelurile iar actorii publici sunt obligaţi să se conformeze lor, sub imperiul controlului exercitat de justiţie, corpuri de control independente sau de persoane particulare autorizate şi/sau a sancţiunilor. Ele se raportează la elementele esenţiale ale atitudinii şi comportamentului funcţionarilor publici, reprezentând standarde minimale ale legalităţii şi derivă din dreptul comunitar primar (tratatele constitutive şi cele modificatoare) , din regulamentele şi directivele Consiliului CE şi ale Parlamentului UE, din actele Comisiei UE ( decizii individuale);

La nivel european, principiile au fost cristalizate de Curte de Justiţie a C.E.; procesul continuă şi astăzi. CJCE le-a sistematizat în patru grupe:

                        - încredere şi previzibilitate;

                        - deschidere şi transparenţă;

                        - responsabilitate;

                        - eficienţă şi eficacitate.

1. ÎNCREDERE ŞI PREVIZIBILITATE SAU ADMINISTRAŢIA PRIN LEGE/ LEGALITATEA ADMINISTRAŢIEI

           

- Administraţia decide şi acţionează numai pe baza legii (legalitatea funcţiei publice), a principiilor generale şi a regulilor prescrise pentru situaţiile de fapt, actele, faptele şi evenimentele individuale date, aplicate imparţial oricărei persoane care îi adresează o cerere; ea nu poate lua în calcul nici un alt criteriu sau aspect; voluntarismul este exclus; deciziile trebuie întemeiate pe normele cunoscute iar conţinutul lor trebuie să se conformeze dreptului;

            - legalitatea exercitării funcţiei publice este legată de ideea de competenţă legală, a sumei de atribuţii prestabilite pentru funcţia publică îndeplinită, deci a atribuţiilor aflate în jurisdicţia acesteia; funcţionarul ia decizii în limitele competenţei sale şi îşi asumă responsabilitatea pentru legalitatea şi corectitudinea acestora; numai persoana competentă are dreptul să soluţioneze o cerere sub sancţiunea nulităţii; constatarea nulităţii  se realizează prin proceduri ale Mediatorului european, Comisia de petiţii a PE, şi procedura jurisdicţională a CJCE;

            - legalitatea, care conferă previzibilitate acţiunii administrative şi încredere în finalitatea acesteia, nu vine în contradicţie cu ideea de putere discreţionară în condiţiile în care ea este exercitată în limitele conferite de lege; este vorba despre libertatea de decizie şi de acţiune a administraţiei; CJCE: în limitele legii, cu bună credinţă, interesul public, procedură corectă, nediscriminatorie şi proporţională cu scopul urmărit;

            - proporţionalitatea se referă la scopul urmărit şi finalizarea legală a cererii, actului sau faptului soluţionat; nimeni nu trebuie să fie afectat în dimensiunea maximală a drepturilor sale, corecte din punct de vedere legal; este ilegal să aplici legea atunci când se urmăreşte obţinerea unui avantaj neprevăzut de lege (abuzul de putere administrativă); principiu a fost dezvoltat de CJCE, înscris în Constituţia pentru Europa: conţinutul şi forma acţiunilor Uniunii nu trebuie să excedă ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Constituţiei;a

            - administraţia prin lege pledează pentru corectitudinea procedurilor utilizate, prevăzute în lege, clare şi imparţiale, termenul rezonabil de soluţionare a cererii, a codurilor bunelor maniere.

2. DESCHIDERE ŞI TRANSPARENŢĂ

           

- deschiderea: administraţia este dispusă să accepte puncte de vedere venite din afara ei;

            -   transparenţa: gradul de deschidere faţă de societatea civilă, opinia publică şi cetăţean; orice individ poate urmării derularea procedurii în care este implicat; administraţia permite evaluări externe efectuate de instituţii autorizate sau de societatea civilă;

            -   Tratatul UE, în art. 1, stipulează că deciziile trebuie luate în cel mai mare respect posibil faţă de principiile deschiderii şi ale transparenţei; Constituţia UE: instituţiile uniunii sunt obligate să întreţină un dialog deschis, transparent şi permanent cu asociaţiile reprezentative şi cu societatea civilă (democraţia participativă) iar cetăţenii, persoanele fizice şi morale au dreptul de acces la documentele instituţiilor în forma în care au fost redactate;

            - transparenţa procesului decizional este garantată de Regulamentul nr. 1049/2001 al PUE şi CUE cu privire la accesul publicului la documentele PUE, CUE şi Comisiei: transparenţa permite asigurarea unei mai bune participări a cetăţenilor la procesul decizional, la garantarea legitimităţii, eficacităţii şi responsabilităţii administraţiei în condiţiile statului de drept;

            - excepţiile de la regula transparenţei, ţin de raţionamente ce privesc interesul public( apărare , afaceri militare, securitate publică, politica monetară, financiară sau economică, respectiv protecţia datelor cu caracter personal;

             - obligaţia autorităţilor publice de a face cunoscute motivarea deciziilor luate; CJCE : deciziile luate motivate de o manieră suficientă; cu indicarea elementelor esenţiale ale procedurii administrative utilizate şi gradul de justificare care să permită părţii lezate să uzeze de căile de atac necesare;

            - cele două principii conduc la o limitare a corupţiei şi a  proastei administrări, la o protecţie superioară drepturilor persoanelor 

3. RESPONSABILITATEA ŞI RĂSPUNDEREA ADMINISTRAŢIEI

           

            - responsabilitatea presupune asumarea conştientă a comandamentelor conducerii rezultând din competenţa, din atribuţiile, obiectivele, scopurile, sarcinile organului sau instituţiei administrative, organizarea perfectă a îndeplinirii acestora, obţinerea finalităţii dorite, prin utilizarea legală a tuturor mijloacelor, instrumentelor şi resurselor şi răspunderea directă faţă de nerealizările, eşecurile eventuale;

            - răspunderea presupune ca o persoană trebuie să dea explicaţii pentru acţiunile sale; orice organ administrativ trebuie să răspundă de actele sale în faţa unei alte autorităţi administrative, legislative sau jurisdicţionale;

            - tragerea la răspundere se poate face prin mecanisme diverse: curţile de justiţie, apeluri la autorităţi administrative superioare, sondarea opiniei publice, presă, controlul realizat de comisii parlamentare;

            - răspunderea este raportată, de obicei, la daunele cauzate de o autoritate administrativă de către instituţiile sale sau de funcţionarii săi în exerciţiul funcţiunii;

            - CJCE are puterea de a judeca asemenea cauze; reclamantul trebuie să dovedească  ilegalitatea comportamentului reproşat instituţiei respective, existenţa daunei şi a legăturii de cauzalitate între acest comportament şi prejudiciul reclamat;

            - în situaţia în care sunt vătămate prin acte emise de statele membre, ele pot fi chemate în judecată în faţa instanţelor naţionale;  dacă prejudiciul îşi are sorgintea în reglementări comunitare, răspunderea comunităţii va fi stabilită de CJCE;

           

4. EFICIENŢĂ ŞI EFICACITATE

           

- ele se leagă de managementul instituţiilor publice, al serviciului public;

            - eficacitatea se referă la raportul dintre obiectivele propuse şi rezultatele obţinute; presupune fixarea unor obiective precise, comensurabile, dezirabile şi realizabile şi măsurarea corectă a rezultatelor obţinute;

            - ea oferă siguranţa că acţiunile şi performanţele administraţiei sunt pe măsura scopurilor  şi a intereselor publice identificate apriori, că administraţia acţionează prin mijloace legale, că resursele societăţii sunt utilizate cu maximă eficienţă; actul managerial trebuie să evalueze continuu politicile publice, pentru a se asigura că politicile sunt corect implementate de către administraţia publică şi funcţionarii publici;

            - eficienţa reprezintă raportul dintre rezultatele înregistrate şi resursele consumate; constrângerile financiare, interesele sociale, performanţa şi randamentul administraţiei în asigurarea serviciilor publice se regăsesc tot mai des pe agenda opiniei publice şi a tuturor autorităţilor;

            - uneori, eficienţa se află în contradicţie cu managementul serviciilor publice; managerii consideră că legislaţia este un element conservator în faţa inovaţiei manageriale; de aici, conflictul determină inovaţiile legale necesare;

            - legislaţia şi jurisprudenţa uniunii prevăd necesitatea unei administraţii eficiente, precum şi faptul că administraţiile naţionale trebuie să se conformeze termenelor prevăzute în directivele comunitare;

            - statele au obligaţia de a opera modificări în organizarea internă, în structurile administrative şi ăn procedurile decizionale în scopul de a susţine efectiv şi eficient legislaţia comunitară şi de a asigura o cooperare efectivă între instituţiile Comunităţii Europene;

           - legislaţiile naţionale ridică aceste principii la rangul de principii constituţionale, iar legislaţia referitoare la administraţie face trimitere la economie, eficienţă şi eficacitate, respectarea legii

SELECTIA RESURSELOR UMANE

Selectia resurselor umane constă în alegerea, potrivit anumitor criterii, a candidatului al cărui profil psihoprofesional corespunde cel mai bine caracteristicilor unui post şi pentru a avea cele mai bune rezultate pe acel post.

Metodologia de selecţie a resurselor umane

1.Stabilirea metodei de selecţie – în general organizaţiile utilizează unul sau mai multe criterii de selecţie pentru angajarea unei persoane, cunoscut fiind faptul că evoluţia tehnologiei, contextul economic, social, complexitatea activităţilor organizaţiilor sunt elemente care au condus la elaborarea metodologiei de angajare.

În practică se folosesc două metode de selecţie:

-metoda obstacolelor multiple

-metoda egalizatoare

Metoda cel mai des utilizată o constituie metoda obstacolelor multiple.Această metodă are mai multe „obstacole” pe care trebuie să le treacă (dacă unul din obstacole nu este trecut atunci candidatul este respins).

Obstacolele sunt criteriile de selecţie pentru angajarea unei persoane cum ar fi:

-preselecţia dosarelor de concurs;

-testarea psihosocioprofesională a candidaţilor;

-interviul final;

-perioada de probă;

-angajarea efectivă.

În parcursul acestor obstacole apar candidaţi care merg mai departe şi candidaţi respinşi.

Primul obstacol – preselecţia dosarelor de concurs – presupune ca la dosarul fiecărui candidat să existe toate actele solicitate pentru postul respectiv: diplomă de studii medii, studii superioare de scurtă durată sau lungă durată în specializarea solicitată, specializări în domeniu, vechime în specialitate, în muncă şi alte documente specifice (limbi străine, operare calculator, permis conducere etc.) certificat medical etc.

De exemplu pentru ocuparea unui post de economist cu vechime în specialitatea postului de minim 5 ani unul din candidaţi are studii superioare economice dar o vechime de 2 ani în specialitatea postului el nu va trece primul obstacol şi deci va deveni un candidat respins, ceilalţi candidaţi trecând la obstacolul următor şi aşa mai departe (facem precizarea că la fiecare obstacol candidaţii trebuie să obţină un calificativ minim stabilit de comisie pentru a promova în etapa următoare).

Al doilea obstacol îl constituie testarea psihosocioprofesională a candidaţilor. După cum am mai precizat scopul selecţiei resurselor umane este să prevadă care dintre candidaţi va avea cele mai bune rezultate în postul pentru care se desfăşoară concursul. De aceea este necesară o testare psihosocioprofesională cât mai completă şi complexă a candidaţilor. Dintre testele care pot fi utilizate în selecţia personalului amintim:

a)              Teste psihosociologice – cu ajutorul cărora se poate realiza o evaluare a personalităţii candidatului, a intereselor şi motivaţiilor acestuia. Cunoaşterea structurilor de personalitate a fiecărui individ ne permite să facem previziuni asupra reacţiilor şi a conduitei individului într-o situaţie dată sau în faţa unei sarcini de serviciu ce i se încredinţează

b)              Teste de aptitudini – evaluează potenţialul candidatului corespunzător cerinţelor postului cu privire la: inteligenţă, aptitudinile verbale, orientare, percepţie, coordonare, dexteritate etc.

c)              Teste de cunoştinţe – evaluează capacitatea individului de a-şi folosi cunoştinţele dobândite în rezolvarea unor probleme cerute de sarcinile postului pentru care candidează. Testarea cunoştinţelor se face prin intermediul unor probe scrise.Pentru proba scrisă (lucrare scrisă sau teste grilă) candidaţii primesc înainte de concurs tematica şi bibliografia cu un grad de dificultate şi complexitate în funcţie de caz ( post), punctajul; punctajul minim pentru a fi admis etc. Această probă va avea loc într-o sală (de preferinţă sala Consiliului de Administraţie) la o oră şi dată stabilite de comisia de concurs.

Durata probei scrise se stabileşte de către comisia de selecţie în funcţie de gradul de dificultate şi complexitate al subiectelor, iar notarea lucrărilor este recomandabil să se facă separat de către fiecare membru al comisiei şi să se consemneze într-un proces verbal. Nota finală este dată de media notelor acordate de fiecare membru al comisiei de selecţie.

d)       Teste de performanţă – probe practice care se pot clasifica

în teste de performanţă motorii şi verbale. Testele de performanţă motorii presupun activităţi fizice – candidaţilor li se pun la dispoziţie aparate, utilaje, instalaţii pentru manipularea lor în vederea testării. Testele verbale sunt orientate fie spre limbajul folosit (radio, tv. etc.) fie spre oameni (vinderea unui produs).

Interviul final – este cel mai uzual dar şi cel mai criticat criteriu de selecţie. Este utilizat atât în selecţie cât şi în promovarea, transferul sau evaluarea performanţelor angajaţilor din cadrul organizaţiei. Prin intermediul interviului avem posibilitatea cunoaşterii nevoilor şi a obiectivelor individuale ale candidatului.

Interviul final folosit ca metodă de selecţie prezintă atât puncte forte care îi demonstrează eficacitatea cât şi puncte slabe.

Punctele forte ale interviului sunt:

-candidaţii au posibilitatea de a valorifica la maximum oportunitatea de a demonstra propriile calităţi în direct şi nu prin intermediul testelor;

-interviul este calea cea mai eficientă de a clasifica anumite elemente (ce a făcut în ultimul an de activitate, cum vede el dezvoltarea organizaţiei respective etc.);

-interviul reprezintă momentul crucial în adoptarea deciziei finale de selecţie.

Dintre punctele slabe ale inteviului menţionăm:

-cei ce conduc interviul au tendinţa de a accepta sau respinge un candidat în mai puţin de 3 -4 minute de la începutul interviului după care caută probe să evidenţieze prima lor impresie;

-membrii comisiei acordă mai multă importanţă aspectelor negative decăt celor favorabile candidatului.

Interviul de selecţie este condus fie de o comisie alcătuită din mai multe persoane, fie de o singură persoană.

Interviul individual – este o cale simplă de a analiza personalitatea celui intervievat iar cel intervievat se adaptează mai uşor întrebărilor adresate de o persoană decât multiplelor întrebări adresate de o comisie.

Interviul condus de comisie – asigură în schimb echitatea deciziilor, acestea fiind luate colectiv (în urma discuţiilor dintre membrii comisiei).

Indiferent de ce fel de interviu folosim ( individual sau de comisie) important este să asigurăm un climat favorabil, să reducem la maxim orice tensiune a situaţiei pentru a avea astfel posibilitatea obţinerii de răspunsuri cât mai puţin afectate de emoţii.

După susţinerea interviului final comisia definitivează lista cu rezultatele obţinute de candidaţi la toate probele de selecţie prin intermediul unui proces – verbal. Secretarul comisiei afişează la sediul organizaţiei rezultatul selecţiei.

În termen de 5 zile de la afişarea rezultatelor candidaţii nemulţumiţi pot contesta rezultatul final al concursului la comisia de soluţionare a contestaţiilor, care are obligaţia de a soluţiona contestaţia în 3 zile şi comunica rezultatul cu menţiunea admis sau respins în 24 de ore.

Candidatul declarat admis va fi numit prin decizia conducătorului organizaţiei in postul pentru care a concurat.

Perioada de probă – candidatului, după ce a fost numit pe postul respectiv, i se încheie un Contract individual de muncă în care, printre alte elemente componente, i se stabileşte şi o perioadă de probă pentru verificarea aptitudinilor. Această perioadă de probă variază între 5 zile şi 6 luni, iar salariatul beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii. Perioada de probă se stabileşte o singură dată pe durata executării unui contract individual de muncă şi este interzisă angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioada de probă pentru acelaşi post.

Consideratii generale privind administratia publica

            Notiunea  de  administratie  publica  are  2  sensuri:

I.                   SENS  de  ACTIVITATE  sau  de  ansamblu  de  activitati

Administratia  publica  este  conceputa  ca  o  srie  de  actiuni  de  organizare  a  aplicarii  legii  si  de  aplicare  a  legii  in  concret  realizata  prin  emiterea  de  acte  administrative,  incheierea  de  contracte  administrative  si  realizarea  de  operatiuni  administrative.

Ansamblul  acestor  activitati  corespunde  cu  obiectul  administratiei  publice.

Notiunea  obiectului  administratiei  publice  consta  in  traspunerea  in  practica  prin  mijloace  specifice  administratiei  publice,  a  valorilor  si  deciziilor  sistemului  politic.

Trasaturi  specifice  care  particularizeaza  puterea  politica,  trebuie  sa-i  corespunda  particularitatile  administratiei  publice.

Activitatile  care  formeaza  obiectul  administratiei  publice.  In  functie  de  obiectul  lor,  aceste  activitati  sunt  de  3  categorii:

a)  activitati cu  caracter  de  dispozitie.  Prin  acestea  sunt  dispuse  norme  si  masuri  de  catre  autoritatile  ierarhic  superioare  cate  autoritatile  subordonate  ierarhic  si  persoane  fizice  si  juridice  de  drept  privat.

Exemplu:  un  ordin  de  evacuare  administrativ  de  pe  domeniul  public;  un  ordin  dat  de  un  sef  de  birou  unui  subordonat

b)      Activitati  privind  buna  functionare  a  serviciilor  publice.

§  Acestea  sunt  concretizate  in  special  prin  operatiuni  administrative prin  care  sunt  ralizate  serviciile  publice.

§  Curprind  insa  si  contractele  si  actele  unilaterale

Exemplu:  incheierea  unui  contract  cu  REBU;  activitati  de  organizare  a  serviciilor  publice;  un  ordin  al  primarului  genral  privind  prelungirea  programului  de  lucru  al  trasporturilor  pe  timpul  noptii  in  noaptea de  Paste.

c)       Activitati  cu  caracter  de  prestatie. 

§  Au  drept  scop  satisfacerea  unei  trebuinte  sociale  cu  caracter  general  legitim.

§  Uneori  realizarea  acestor  activitati  este  conditionata  de  actiunea  de  petitionare  a  petentului

§  Aceste  activitati  pot  consta  in:  acte  unilaterale,  contracte  de  operatiuni  administrative

                  Exemplu:  emitera  la  cerere  a unui  certificat  de  deces,  de  castorie, etc.

II.                SENS  ORGANIZATORIC  de  ansamblu  de  organe  administrative  de  stat  si  de  servicii  publice.  In  cel  de-al  2  lea  sens,  administratia  publica  este  privita  ca  un  ansamblu  de  autoritate  si  serivicii  publice  infiintate  prin  lege  sau  in  baza  legii  care  desfasoara  o  activitate  legal  reglementata in  scopul  satisfaerii  interesului  public.

Aceste  sisteme  cuprind:

1. Presedintele  Romaniei
2. Srviciile  subordonate  Presedintelui  (administratia  prezidentiala)
3. Guvernul
4. Serviciile  subordonate  Guvernului  (administratia  guvernamentala)
5. Ministerele 
6. Serviciile  subordonate  ministerelor
7. Prefecturile
8. Serviciile  subordonate  prefecturii
9. Consiliul  judetean
10. Serviciile  subordonate  consiliului  judetean
11. Comisia  judeteana  consultativa
12. Consiliul  local
13. Primarul
14. Serviciile  publice  subordonate  consiliului  local

ADMINISTRATIA  PUBLICA  se  imparte  in :

I.                   Dupa  criteriul  TERITORIAL:

1. Administratie  centrala  (de  stat)  care  cuprinde  organele  de  stat  ale  Presedintelui,  Guvernului,  Ministerelor  precum  si  servicile  subordonate  acestora.
2. Administratie  publica  locala  care  se  imparte  in:

a)      Administratia  publica  judeteana  care  cuprinde:

Ø  Prefectul

Ø  Comisia  judeteana  consultativa

Ø  Consiliul  judetean

Sunt  asimilati  administratiei  judetene:  primarul  general  al  municipiului  Bucuresti,  Consiliul  General  al  Municipiului  Bucuresti  si  primarii  si  consiliile  generale  ale  Municipiilor Romaniei.

b)      Administratia  publica  locala  care  cuprinde:

Ø  Primarul

Ø  Consiliul  local

Ø  Serviciile  publice  subordonate  consiliului  local

Sunt  asimilati  administratiei  publice  locale:  primarii  sectoarelor  municipiilor  si  consiliile  locale  ale  acestora.

Administratia  publica  propriu-zisa  se  imparte  in:

a)      administratie  oraseneasca

b)     administratie  comunala

Notiunea  de  administratie  publica  este  mai  larga  decat  cea  de  putere  executiva,  ea  cuprinzand  alaturi  de  organele  executivului  si  serviciile  administrative  subordonate  puterii  legiuitoare  si  puterii  judetene.

Notiunea  de  administratie  publica  include  si  serviciile  publice  private  de  interes  public.

            NORMELE  APLICABILE  SISTEMULUI  ORGANELOR  ADMINISTRATIEI  PUBLICE

            Autoritatea  si  serviciile  publice  nu  aplica  doar  norme  de  drept  administrativ  ci  si  norme  specifice  unor  alte  norme  de  drept.

            Astfel,  ele  aplica  norme  de:  drept  civil,  drept  procesual  penal,  drept  comercial,  drept  procesual  civil,  drept  penal,  dreptul  familiei.

SERVICIUL  PUBLIC

            NOTIUNE  SI  REGLEMENTARE

            Notiunea  de  serviciu  public  are  2  sensuri:

1.      Sens  activ  realizat  in  baza  si-n  executarea  legii  de  catre  persoanele  legal  competente  care  au  drept  scop  satisfacerea  interesului  public  prin  prestarea  unor  activitati  stabilite  de  lege.

2.      Al  doilea  sens  are  in  vedere  o  persoana  de  drept  public  care  poate  fi  o  institutie  privata  care  exercita  autoritate  publica  sau  realizeaza  activitati  de  interes  public  in  baza  legii  sau  a  unui  act  de  autorizare  ori  acreditare  emis  in  aplicarea  legii.

Serviciul  public  poate  fi:

1. O  institutie  de  stat  cu  subventionare  de  la  buget
2. O  institutie  de  stat  care  se  autosubventioneaza  pe  baza  de  taxa
3. O  institutie  privata  autorizat  care  se  autosubventioneaza 

Ex.  Ministerul  educatiei  si  cercetarii;  AVAS;  Universitatea  Romano  - Americana;  Apa  Nova

      Reglementarea  e  facuta  de  Constitutie,  legi  organice,  legi  ordinare,  hotarari  de  Guvern,  ordine  ale  ministrilor,  hotarari  ale  consiliului  judetean,  consiliului  general  al  Municipiului  Bucuresti,  consiliilor  locale.

      TRASATURILE  SERVICIULUI  PUBLIC

1. Se  realizeaza  fie  de  catre  o  autoritate  a  statului  creata  si  organizata  de  stat  fie  de  catre  o persoana  juridica,  particulara  imputernicita  in  acest  sens  de  catre  o  persoana  juridica,  particulara  imputernicita  in  acest  sens  printr-un  act  de  autoritate  publica.

Actul  de  autoritate  se  emite  dupa  efectuarea  unei  proceduri  prealabile  care  poate  fi  o  evaluare,  o  licitatie  publica  sau  o  negociere  care  poate  fi  directa  sau  competitiva.

2. Legalitatea  serviciului  public,  isi  exercita  competenta  si  se  desfiinteaza  in  baza  legii  sau  a  unui  alt  act  de  autoritate  publica  emis  in  executarea  legii.
3. Continuitatea  serviciulu  public  -  serviciul  public  este  creat  pentru  o  perioada  lunga  de  timp  desfasurand  in  mod  regulat  si  continuu  activitati  cu  care  este  abilitat  prin lege.
4. Scopul  serviciului  public il  reprezinta  satisfacerea  unor  trebuinte  umane  recunoscute  prin  lege  ca  avand  caracter  general,  moral  si  legitim.
5. Serviciile  publice  sunt  supuse  procesului  deconcentratii  serviciilor  publice  in  baza  legii  215 / 2001
6. Adaptarea  serviciilor  publice  la  schimbarile  sociale.

Accesul la functia publica

Constitutia precizeaza un nou cadru de acces la functia publica - se elimina conditia de a nu avea decat cetatenie romana, stabileste legea domiciliului.

Conditiile de acces la functia publica au fost clasificate in functie de doua criterii:

·                     in functie de aprecierea autoritatii publice: - conditii obiective (cele prevazute in lege)

-          conditii subiective (posibilitatea autoritatii de a aprecia)

·                     in functie de sfera de aplicabilitate: - conditii generale

                                                                     - conditii speciale (prevazute in legislatia speciala).

Modalitati de ocupare a functiei publice:

·         Promovare;

·         Transfer;

·         Redistribuire;

·         Recrutare;

·         Alte modalitati.

S-a eliminat ce era legat de Institutul National de Administratie.

Recrutarea se face prin concurs in limita posturilor vacante.

Conditiile de participare si procedurile de organizare se stabilesc prin act normativ.

Principii:

·         Competitia deschisa;

·         Transparenta;

·         Mentocratie;

·         Egalitatea resurelor.

Procedura efectiva de derulare a concursului.

Structura comisiei de concurs si rolul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in organizarea concursului.

Au fost abrogate art. legate de perioada de stagiu si modalitatile de recrutare a Institutul National de Administratie.

Perioada de stagiu :

·         Durata de stagiu a fost reglementata la 12 luni pentru functionarii publici din clasa 1, 8 luni, pentru cei din clasa a 2-a si 6 luni pentru cei din clasa a 3-a.

·         In perioada de stagiu se include si perioada in care se realizeaza o specializare, curs de performanta.

·         Institutia este obligata sa intocmeasca un program prin care se realizeaza o specializare, curs de performanta.

·         Institutia este obligata sa realizeze un program prin care in mod obligatoriu sunt alocate ore de studiu individual si planificarea se face in functie de capacitatea fiecaruia.

Numirea in functii se face prin act unilateral de vointa provenit de la autoritati.

·         Acest act trebuie sa apara in cel mult 15 zile de la numire;

·         Depunerea juramantului;

·         Guvernul pentru functia de secretar general de guvern si adjunct de prefect:

·         Premier – secretar de minister, adjunct;

·         Ministrul Administratiei si Interenelor  - secretar geenral de judet;

·         Ministrii – pt functia de director general de ministere si celelalte organe.

 Promovarea:

·         Statutul stabileste conditiile minimake de promovare: vechime minima de 2 ani si calificativul foarte bun.

Drepturile si indatoririle FP – sunt stabilite in statut, separat pt debutanti si cei cu vechime;

-          dreptul la greva, la salariu;

-          indatoriri;

Raspunderea FP: - sunt diferente daca abterea este de natura disciplinara, contraventionala sau penala;

-          faptele trebuie savarsite cu intentie.

Succintă prezentare a pedepselor în Dreptul penal român

A. FUNCŢIILE SI SCOPUL PEDEPSEI

1) Funcţia de prevenire specială (individuală) se referă la infractor, să-şi dea seama de pedeapsă şi să nu mai comită alte fapte în viitor;

2) Funcţia de prevenire generală (colectivă, socială) cu 2 aspecte:

a) faţă de unele persoane care ar fi tentate să comită fapte antisociale şi atenţionarea lor că vor fi pedepsiţi;

b) de apărare a grupurilor sociale, a societăţii în general (scopul pedepsei fiind acela de apărare a valorilor sociale: familia, proprietatea, viaţa, etc.).

B. PRINCIPIILE REGLEMENTĂRII PEDEPSEI

1. Este o măsură de constrângere aplicată în mod silit;

2. Este instituită prin lege, anterior săvârşirii infracţiunii;

3. Pedeapsa se aplică numai persoanei care a comis o infracţiune, ( asupra infractorului);

4. Pedeapsa se aplică numai de către o instanţă de judecată şi numai în cadrul unui proces penal;

5. Pedeapsa se aplică numai în scopul prevăzut de lege ( prevenţia specială şi prevenţia generală).

C. SISTEMUL PEDEPSELOR DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ ROMÂN

1) Partea generală – în care se precizează cadrul general al pedepselor (felurile acestora după natura lor, după rolul, durata ori cuantumul şi limitele acestora).

2) Partea specială – unde pentru fiecare infracţiune se prevede limita minimă şi cea maximă a pedepsei;

D. CATEGORIILE (CLASIFICAREA) PEDEPSELOR ÎN CODUL PENAL ROMÂN SI LIMITELE ACESTORA

- Art.53 Cod penal: pedepsele sunt: principale, complimentare şi accesorii.

1) Pedepsele principale sunt:

a) detenţiunea pe viaţă;

b) închisoarea 15 zile-30 ani;

c) amenda 100.000-50.000.000 lei.

2) Pedepsele complimentare (se aplică numai pe lângă pedepsele principale):

a. interzicerea unor drepturi de la 1 an la 10 ani (art. 64 Cod penal):

-dreptul de a alege sau de a fi ales înorganele puterii de stat, funcţii publice ori elective;

-dreptul de a exercita o profesie (medic, magistrat, conducător auto, etc.);

-interzicerea drepturilor părinteşti;

-dreptul de a fi tutore sau curator.

b. degradarea militară (numai pentru militari, având caracter perpetuu);

3) Pedepsele accesorii - vizează drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal şi însoţesc pedeapsa principală a închisorii numai pe perioada executării pedepsei (art. 71 Cod penal);