Normele de procedură civilă reglementează modul de judecată a pricinilor civile si punerea in executare silită a hotărarilor judecătoresti sau a altor titluri executorii.
Activitatea
reglementată de normele de procedură civilă se desfăsoară in timp si spaţiu si
cu privire la anumite persoane.
Normele de
procedură civilă se clasifică după următoarele criterii:
după obiectul lor,
după intinderea campului de aplicare si după caracterul conduitei pe care o
prescriu.
1. Clasificarea
normelor de procedură civilă după obiect
Această clasificare
in funcţie de obiectul de reglementare prezintă interes pentru calificarea
normelor după conduita pe care o prescriu ca si pentru rezolvarea conflictelor
in timp a normelor de procedură.
După natura
raporturilor pe care le reglementează, normele de procedură civilă se impart
in:
a. norme de
organizare judecătorească care reglementează organizarea si funcţionarea
instanţelor judecătoresti, numirea si avansarea magistraţilor, desemnarea
acestora in funcţii de conducere a instanţelor, statutul magistraţilor,
compunerea si constituirea completelor de judecată si in legătură cu aceasta
incompatibilitatea, abţinerea si recuzarea;
b. norme de
competenţă care reglementează sarcinile instanţelor judecătoresti faţă de
atribuţiile altor organe cu activitate jurisdicţională (competenţa generală),
repartizarea pricinilor civile intre instanţe de grad diferit (competenţa
materială) si intre instanţe de acelasi grad (competenţa teritorială);
c. norme de
procedură propriu-zise care reglementează modul de judecată a cauzelor civile
si de executare silită a titlurilor executorii. Aceste norme se clasifică in:
norme de procedură contencioasă, norme de procedură necontencioasă si norme de
executare silită.
2. Clasificarea
normelor de procedură după întinderea câmpului de aplicare
După acest criteriu
distingem intre:
a. norme generale
care se aplică in toate cazurile si in orice materie dacă legea nu prevede altfel.
In materia dreptului procesual civil, norma generală este Codul de procedură
civilă;
b. norme speciale
aplicabile numai intr-o anumită materie, expres stabilită. Aceste norme sunt de
strictă interpretare si deci nu pot fi aplicate prin analogie. Norma specială
se va aplica cu prioritate ori de cate ori se referă la un caz ce intră in
prevederile sale si se va completa cu cea generală intrucat, de regulă, norma
specială derogă numai sub anumite aspecte de la norma generală.
3. Clasificarea
normelor de procedură după caracterul conduitei pe care o prescriu
Această clasificare
se face după posibilitatea recunoscută de legiuitor părţilor de a se indepărta
de la prevederile legii, si din acest punct de vedere distingem intre:
a. norme imperative
care impun părţilor o anumită conduită, sub sancţiunea prevăzută de normă,
fiindu-le interzis să deroge de la aceasta;
b. norme dispozitive
care ingăduie părţilor să-si exercite dreptul de dispoziţie, derogand de la
dispoziţiile pe care le cuprind.
In principiu au
caracter imperativ normele care determină ordinea firească a judecăţii, fazele
si etapele pe care le parcurge procesul civil si cele care consacră principii
fundamentale ale dreptului procesual civil.
Au caracter
dispozitiv normele care stabilesc facilităţi pentru ambele părţi sau pentru una
din ele.
Fiecare din aceste
categorii de norme prezintă caractere specifice :
- normele
imperative impunand o anumită conduită, părţile nu pot conveni, chiar cu
autorizarea instanţei să se abată de la ele. in timp ce in cazul normelor
dispozitive părţile se pot inţelege expres sau tacit ca in anumite limite, ale
ordinii de drept, să deroge de la dispoziţiile legii;
- sancţiunea care
intervine in cazul nerespectării normei procedurale este diferită după cum
norma este imperativă , caz in care intervine nulitatea absolută, decăderea,
perimarea sau dispozitivă, caz in care intervine nulitatea relativă;
- incălcarea normei
imperative poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de
instanţă din oficiu, in timp ce nerespectarea normei dispozitive poate fi
invocată numai de partea in favoarea căreia a fost prescrisă norma;
- incălcarea
prevederilor unei norme imperative poate fi invocată in orice fază a
procesului, chiar si direct in faţa instanţei de apel si de recurs in timp ce
incălcarea unei norme dispozitive poate fi invocată doar intr-un anumit termen
si in anumite condiţii.
4. Despre
aplicarea normelor de procedură civilă în timp
Art.15 alin. 2 din
Constituţie consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii
penale sau contravenţionale mai favorabile. Inscrierea principiului
neretroactivităţii in Constituţie se justifică prin faptul că asigură securitatea
juridică in condiţii mai bune, creste increderea cetăţenilor in sistemul de
drept.
In materia
dreptului procesual civil, actele de procedură efectuate sub imperiul legii
vechi răman valabil efectuate dacă au fost respectate dispoziţiile legii
respective, iar după intrarea in vigoare a legii noi, actele de procedură vor fi
efectuate potrivit prevederilor acesteia. Normele de procedură civilă nu retroactivează
si nu supravieţuiesc ci sunt de imediată aplicare.
Principiul
aplicării imediate a legii noi, impune următoarele precizări:
- normele de
organizare judecătorească sunt de imediată aplicare. In cazul desfiinţării unor
instanţe, pricinile in curs de judecată, indiferent de faza sau etapa in care
se află, vor trece la instanţele nou infiinţate;
- in cazul normelor
de competenţă sunt posibile mai multe soluţii (instanţa sesizată să-si păstreze
competenţa pentru pricinile aflate in curs de judecată, instanţa sesizată să-si
păstreze competenţa numai dacă procesul a ajuns in faza punerii de concluzii in
fond, instanţa sesizată să se dezinvestească si să trimită cauza instanţei noi
competente).
Apelurile aflate pe
rolul curţilor de apel la data intrării in vigoare a prezentei legi si care,
potrivit prezentei legi sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
In mod asemănător, recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie si
Justiţie la data intrării in vigoare a prezentei legi si care, potrivit
prezentei legi sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de
apel. In toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele devenite
competente să judece se face pe cale administrativă;
- normele de
procedură propriu-zisă sunt de imediată aplicare, actele intocmite inainte de
apariţia legii noi răman valabile, iar cele ce urmează a fi intocmite după
apariţia legii noi, vor fi supuse regulilor stabilite de aceasta.
5. Despre
aplicarea normelor de procedură civilă în spaţiu
Prin conflict de
norme de procedură civilă in spaţiu se intelege situaţia in care litigiul are
un element de extraneitate (calitatea de cetăţean străin a uneia din părţi; naţionalitatea
părţii persoană juridică; domiciliul sau sediul părţii in străinătate).
Legile de procedură
civilă sunt legi teritoriale si se aplică pe teritoriul ţării unde se
desfăsoară judecata excluzand aplicarea legii altui stat.
Executarea
hotărarilor judecătoresti străine este posibilă numai după investirea lor cu
formulă executorie de către tribunalul judeţean sau al Municipiului Bucuresti,
după verificarea condiţiilor cerute de legile internaţionale.
6. Despre
aplicarea normelor de procedură civilă asupra persoanelor
La aplicarea
normelor de procedură civilă asupra persoanelor, se are in vedere principiul
egalităţii, principiu consfiinţit in art. 16 din Constituţie :”cetăţenii sunt
egali în faţa legii si autorităţilor publice, fără privilegii si fără discriminări…Nimeni
nu este mai presus de lege”
Egalitatea in faţa
instanţelor judecătoresti se aplică in egală măsură cetăţenilor romani si
străini si persoanelor fără cetăţenie, acestia avand aceleasi drepturi ca si
cetăţenii romani, cu excepţia exercitării drepturilor politice. Cetăţenii străini beneficiază in faţa instanţelor romane, in
procesele privind raporturile de drept internaţional privat, de scutiri sau
reduceri de taxe, precum si de asistenţă juridică gratuită, in aceleasi
condiţii ca si cetăţenii romani sub condiţia reciprocităţii cu statul de
cetăţenie sau de domiciliu al persoanei străine.
