joi, 13 iulie 2017

Normele de procedură civilă



            Normele de procedură civilă reglementează modul de judecată a pricinilor civile si punerea in executare silită a hotărarilor judecătoresti sau a altor titluri executorii.

            Activitatea reglementată de normele de procedură civilă se desfăsoară in timp si spaţiu si cu privire la anumite persoane.


            Normele de procedură civilă se clasifică după următoarele criterii:

după obiectul lor, după intinderea campului de aplicare si după caracterul conduitei pe care o prescriu.

1. Clasificarea normelor de procedură civilă după obiect

            Această clasificare in funcţie de obiectul de reglementare prezintă interes pentru calificarea normelor după conduita pe care o prescriu ca si pentru rezolvarea conflictelor in timp a normelor de procedură.


            După natura raporturilor pe care le reglementează, normele de procedură civilă se impart in:


            a. norme de organizare judecătorească care reglementează organizarea si funcţionarea instanţelor judecătoresti, numirea si avansarea magistraţilor, desemnarea acestora in funcţii de conducere a instanţelor, statutul magistraţilor, compunerea si constituirea completelor de judecată si in legătură cu aceasta incompatibilitatea, abţinerea si recuzarea;


            b. norme de competenţă care reglementează sarcinile instanţelor judecătoresti faţă de atribuţiile altor organe cu activitate jurisdicţională (competenţa generală), repartizarea pricinilor civile intre instanţe de grad diferit (competenţa materială) si intre instanţe de acelasi grad (competenţa teritorială);


          c. norme de procedură propriu-zise care reglementează modul de judecată a cauzelor civile si de executare silită a titlurilor executorii. Aceste norme se clasifică in: norme de procedură contencioasă, norme de procedură necontencioasă si norme de executare silită.


2. Clasificarea normelor de procedură după întinderea câmpului de aplicare

            După acest criteriu distingem intre:


            a. norme generale care se aplică in toate cazurile si in orice materie dacă legea nu prevede altfel. In materia dreptului procesual civil, norma generală este Codul de procedură civilă;


           b. norme speciale aplicabile numai intr-o anumită materie, expres stabilită. Aceste norme sunt de strictă interpretare si deci nu pot fi aplicate prin analogie. Norma specială se va aplica cu prioritate ori de cate ori se referă la un caz ce intră in prevederile sale si se va completa cu cea generală intrucat, de regulă, norma specială derogă numai sub anumite aspecte de la norma generală.


3. Clasificarea normelor de procedură după caracterul conduitei pe care o prescriu

            Această clasificare se face după posibilitatea recunoscută de legiuitor părţilor de a se indepărta de la prevederile legii, si din acest punct de vedere distingem intre:


            a. norme imperative care impun părţilor o anumită conduită, sub sancţiunea prevăzută de normă, fiindu-le interzis să deroge de la aceasta;

          b. norme dispozitive care ingăduie părţilor să-si exercite dreptul de dispoziţie, derogand de la dispoziţiile pe care le cuprind.
            In principiu au caracter imperativ normele care determină ordinea firească a judecăţii, fazele si etapele pe care le parcurge procesul civil si cele care consacră principii fundamentale ale dreptului procesual civil.
            Au caracter dispozitiv normele care stabilesc facilităţi pentru ambele părţi sau pentru una din ele.
            Fiecare din aceste categorii de norme prezintă caractere specifice :
- normele imperative impunand o anumită conduită, părţile nu pot conveni, chiar cu autorizarea instanţei să se abată de la ele. in timp ce in cazul normelor dispozitive părţile se pot inţelege expres sau tacit ca in anumite limite, ale ordinii de drept, să deroge de la dispoziţiile legii;
- sancţiunea care intervine in cazul nerespectării normei procedurale este diferită după cum norma este imperativă , caz in care intervine nulitatea absolută, decăderea, perimarea sau dispozitivă, caz in care intervine nulitatea relativă;
- incălcarea normei imperative poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, in timp ce nerespectarea normei dispozitive poate fi invocată numai de partea in favoarea căreia a fost prescrisă norma;
- incălcarea prevederilor unei norme imperative poate fi invocată in orice fază a procesului, chiar si direct in faţa instanţei de apel si de recurs in timp ce incălcarea unei norme dispozitive poate fi invocată doar intr-un anumit termen si in anumite condiţii.

4. Despre aplicarea normelor de procedură civilă în timp
            Art.15 alin. 2 din Constituţie consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Inscrierea principiului neretroactivităţii in Constituţie se justifică prin faptul că asigură securitatea juridică in condiţii mai bune, creste increderea cetăţenilor in sistemul de drept.
            In materia dreptului procesual civil, actele de procedură efectuate sub imperiul legii vechi răman valabil efectuate dacă au fost respectate dispoziţiile legii respective, iar după intrarea in vigoare a legii noi, actele de procedură vor fi efectuate potrivit prevederilor acesteia. Normele de procedură civilă nu retroactivează si nu supravieţuiesc ci sunt de imediată aplicare.
            Principiul aplicării imediate a legii noi, impune următoarele precizări:
- normele de organizare judecătorească sunt de imediată aplicare. In cazul desfiinţării unor instanţe, pricinile in curs de judecată, indiferent de faza sau etapa in care se află, vor trece la instanţele nou infiinţate;
- in cazul normelor de competenţă sunt posibile mai multe soluţii (instanţa sesizată să-si păstreze competenţa pentru pricinile aflate in curs de judecată, instanţa sesizată să-si păstreze competenţa numai dacă procesul a ajuns in faza punerii de concluzii in fond, instanţa sesizată să se dezinvestească si să trimită cauza instanţei noi competente).
            Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării in vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. In mod asemănător, recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie la data intrării in vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. In toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele devenite competente să judece se face pe cale administrativă;
- normele de procedură propriu-zisă sunt de imediată aplicare, actele intocmite inainte de apariţia legii noi răman valabile, iar cele ce urmează a fi intocmite după apariţia legii noi, vor fi supuse regulilor stabilite de aceasta.

5. Despre aplicarea normelor de procedură civilă în spaţiu
            Prin conflict de norme de procedură civilă in spaţiu se intelege situaţia in care litigiul are un element de extraneitate (calitatea de cetăţean străin a uneia din părţi; naţionalitatea părţii persoană juridică; domiciliul sau sediul părţii in străinătate).
            Legile de procedură civilă sunt legi teritoriale si se aplică pe teritoriul ţării unde se desfăsoară judecata excluzand aplicarea legii altui stat.
            Executarea hotărarilor judecătoresti străine este posibilă numai după investirea lor cu formulă executorie de către tribunalul judeţean sau al Municipiului Bucuresti, după verificarea condiţiilor cerute de legile internaţionale.

6. Despre aplicarea normelor de procedură civilă asupra persoanelor
            La aplicarea normelor de procedură civilă asupra persoanelor, se are in vedere principiul egalităţii, principiu consfiinţit in art. 16 din Constituţie :”cetăţenii sunt egali în faţa legii si autorităţilor publice, fără privilegii si fără discriminări…Nimeni nu este mai presus de lege”
            Egalitatea in faţa instanţelor judecătoresti se aplică in egală măsură cetăţenilor romani si străini si persoanelor fără cetăţenie, acestia avand aceleasi drepturi ca si cetăţenii romani, cu excepţia exercitării drepturilor politice. Cetăţenii străini beneficiază in faţa instanţelor romane, in procesele privind raporturile de drept internaţional privat, de scutiri sau reduceri de taxe, precum si de asistenţă juridică gratuită, in aceleasi condiţii ca si cetăţenii romani sub condiţia reciprocităţii cu statul de cetăţenie sau de domiciliu al persoanei străine.