Este posibil ca o infracţiune săvârşită sub
imperiul unei legi să nu fie pusă suburmărire sub acţiunea sa, sau să se fi
pornit urmărirea, ori să se afle în curs de judecată, sau să se fi judecat
definitiv şi pedeapsa să fie în curs de executare, moment în care legea veche
care a acţionat până atunci să fie scoasă din vigoare, locul fiindu-i luat de o
altă lege care reglementează aceeaşi situaţie în mod diferit. În această situaţie
se pune problema dacă acel raport juridic se va reglementa conform
dispoziţiilor legii vechi sub care s-a născut, sau conform legii noi,
subacţiunea căreia se prelungeşte. Art.13 Cod penal precizează că “în cazul în
care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei a
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Aplicarea
principiului legii mai favorabile (“mitior lex” – legea mai blândă) este o
obligaţie pentru organele judiciare, fără o condiţionare a infractorului în
funcţie de gradul de pericol social al faptei, ori de existenţa unor condiţii
de atenuare a răspunderii penale şi se aplică în oricare din fazele procesului
penal: urmărire penală sau judecată.
A. Criteriile de
determinare a legii mai favorabile
Literatura de specialitate a relevat că legile
trebuie să se compare prin verificarea condiţiilor de incriminare a faptei, a
condiţiilor de tragere la răspundere şi a condiţiilor de pedepsire.
a)Criteriul condiţiilor de incriminare a faptei
Pentru determinarea legii mai favorabile
în situaţia când toate legile apărute prevăd unele condiţii pentru calificarea
conţinutului infracţiunii (obiectul infracţiunii, timpul săvârşirii ei, locul
producerii, participanţii) mai favorabilă va fi legea care impune existenţa mai
multor condiţii faţă de legile care prevăd mai puţine condiţii sau nici una.
Legea care va califica o acţiune-inacţiune simplă ca fiind infracţiune va fi
mai defavorabilă infractorului faţă de legea care impune îndeplinirea mai
multor condiţii pentru ca o faptă să fie considerată infracţiune. Lipsa uneia
sau mai multor condiţii poate determina inexistenţa infracţiunii şi deci, a
excluderii răspunderii penale.
b)Criteriul condiţiilor de tragere la răspundere penală
Legea care stabileşte că punerea în
mişcare a acţiunii penale să se facă numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate sau la denunţul acesteia ori la sesizarea sau cu autorizarea organului
prevăzut de lege, este mai blândă faţă de legea penală care stabileşte ca
punerea în mişcare a acţiunii penale să se facă din oficiu. O lege este mai
favorabilă şi în cazurile în care prevede măsuri pentru înlăturarea răspunderii
penale, a consecinţelor condamnării sau dacă prevede posibilitatea suspendării
executării pedepsei sub supraveghere ori executarea pedepsei la locul de muncă.
c)Criteriul condiţiilor de pedepsire
Legea care prevede o formă de pedepsire
mai uşoară sau limite de sancţionare mai mici va fi mai favorabilă. În cazul
pedepselor cu amendă şi închisoare mai uşoară este legea care prevede amenda
iar în cazul pedepselor detenţiunii pe viaţă şi a închisorii – mai uşoară este
legea care prevede închisoarea. Dacă legile succesive stabilesc aceeaşi formă de
pedepsire, mai favorabilă este legea care prevede limitele minime şi maxime mai
mici. Când una dintre legi prevede limita minimă a pedepsei mai mare însă limita
maximă este mai mică, mai favorabilă este legea a cărei limită maximă este mai
mică. De asemenea legea mai favorabilă este aceea care permite aplicarea circumstanţelor
atenuante faţă de legea care nu prevede aplicarea acestor circumstanţe.
Legea penală mai favorabilă este aceea
care stabileşte termene de prescripţie a răspunderii penale mai mici. Dintre
legile succesive, mai favorabilă este legea care prevede termene mai scurte de
la data când s-a sfârşit pedeapsa principală şi până la data constatării sau a cererii
pentru reabilitarea condamnatului precum şi limite mai mari a pedepselor pentru
admiterea reabilitării. Legea care nu prevede adăugarea unui spor la pedeapsa
principală este mai favorabilă, iar dacă ambele legi prevăd aplicarea sporului,
mai favorabilă este legea cu limita maximă a sporului mai mică. Mai blândă,
deci favorabilă este şi legea care nu sancţionează starea de recidivă a
infractorului, iar dacă se menţine recidiva, mai favorabilă este legea care
exclude forma de recidivă în care se află infractorul. Legea mai favorabilă este
şi aceea care prevede o măsură educativă pentru minori în comparaţie cu legea
care prevede o pedeapsă penală.
B. Legea penală mai
favorabilă în cazul pedepselor complementare
Dacă legile succesive sunt identice
privind pedepsele principale, iar una din ele prevede şi o pedeapsă
complementară, mai favorabilă este legea care nu prevede o asemenea pedeapsă. Când
ambele legi prevăd aceeaşi pedeapsă complementară dar una dintre ele stabileşte
limite mai reduse, aceasta va fi legea mai favorabilă. În cazul în care ambele
legi prevăd pedepse complementare identice, dar la una din ele pedeapsa
principală este mai mică, aceasta va fi legea mai favorabilă.
C. Aplicarea legii mai
favorabile în cazul pedepselor definitive
Aplicarea principiului legii penale mai
favorabile este reglementată diferenţiat în codul penal astfel: prin art.14 Cod
penal se impune aplicarea obligatorie iar prin art.15 Cod penal se prevede
aplicarea facultativă a legii mai blânde în cazul pedepselor definitive.
1.Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile
Aplicarea obligatorie a legii mai
favorabile priveşte pedepsele neexecutate sau în curs de executare cât şi pe
cele executate.
a) Aplicarea legii mai favorabile în
cazul pedepselor neexecutate sau în curs de executare. Dacă hotărârea penală prin
care s-a dispus condamnarea infracţiunii a rămas definitivă şi până la
începerea executării acesteia a intervenit o lege nouăcare prevede o pedeapsă
mai uşoară, după compararea maximului special prevăzut în cele două legi, dacă sancţiunea
aplicată va depăşi maximul special prevăzut de legea nouă, pedeapsa definitivă
pentru infracţiunea săvârşită se va reduce la acest maxim. În cazul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la
începerea executării pedepsei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă
pedeapsa închisorii, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu maximul special al închisorii
prevăzut pentru acea infracţiune. Dacă legea nouă a înlocuit pedeapsa
închisorii cu amenda se va aplica pedeapsa cu amenda care nu poate depăşi
maximul special din noua lege. Legea nouă mai favorabilă va opera şi asupra
pedepselor complementare, a măsurilor educative şi măsurilor de siguranţă neexecutate
şi neprevăzute în legea nouă în sensul că se vor înlătura astfel încât nu se
vor mai executa. În cazul pedepselor în curs de executare sunt impuse
următoarele soluţii: dacă pedeapsa rămasă definitivă constă în detenţiune pe
viaţă iar până la executarea integrală a acesteia a intervenit legea nouă, care
prevede pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă va fi înlocuită cu
maximul special al închisorii din care se va deduce timpul reţinerii şi
arestării preventive conform art. 88 Cod penal; dacă pedeapsa definitivă aflată
în curs de executare constă în închisoare sau amendă mai uşoară, sancţiunea
aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, se va reduce
la acest maxim; dacă legea nouă prevede în locul închisorii aflate în executare
numai amenda, pedeapsa aplicată se va înlocui cu amenda fără a se putea depăşi
maximul special prevăzut de legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din
pedeapsa închisorii se va putea înlătura în totalitate sau în parte executarea
amenzii.
Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă
şi măsurile educative, aflate în curs de executare, dacă nu mai sunt prevăzute
de legea nouă vor fi înlăturate şi nu se mai execută.
b) Aplicarea legii în cazul pedepselor
executate
Legea penală mai favorabilă se aplică şi
în cazul pedepselor executate în întregime până la data intrării ei în vigoare
în sensul că se va ţine seama de pedeapsa redusă sau înlocuită în ce priveşte
calculul termenului de prescripţie a executării pedepsei, termenul de acordare
a reabilitării, pentru a se stabili existenţa stării de recidivă.
2.Aplicarea facultativă a legii mai favorabile
Prin art.15 Codul penal a instituit
posibilitatea pentru instanţă de a aprecia dacă se impune sau nu aplicarea
legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive neexecutate,
executate parţial precum şi a pedepselor executate integral.
a) Aplicarea facultativă a legii penale
în cazul pedepselor definitive neexecutate. În conformitate cu art.15 al.1 Cod
penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la
executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o
pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul
special prevăzut de legea nouă, instanţa judiciară poate dispune fie menţinerea
fie reducerea pedepsei.
b) Aplicarea facultativă a legii penale
mai favorabile în cazul pedepselor executate parţial. Pedeapsa stabilită iniţial de instanţa judiciară se va
scădea şi va fi executată doar care rămâne după efectuarea proporţiei de
reducere a maximului special al legii vechi faţă de maximul special al legii
noi.
c) Aplicarea facultativă a legii penale
mai favorabile în cazul pedepselor executate integral. Potrivit art.15 al.
ultim Cod penal, deoarece pedepsele au fost deja executate în întregime, ori de
câte ori o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate,
pedeapsa din hotărârea adoptată iniţial de instanţă se va reduce cu o treime. Această
facilitate se reflectă asupra calculării împlinirii termenelor pentru
prescripţia executării pedepsei, pentru acordarea reabilitării, pentru
stabilirea sau evitarea stării de recidivă. În acest sens pedeapsa executată integral
se va reduce cu o treime, astfel că orice dispoziţie privind pedeapsa definitiv
aplicată şi executată va avea în vedere pedeapsa redusă.