Reprezentarea succesorală

Definire, natură juridică, domeniu de aplicare

Potrivit art. 965 C. civ., prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii.

Ca noutate, noul Cod civil dă posibilitatea reprezentării ascendentului decedat, dar și a ascendentului nedemn față de defunct, decedat sau în viață.

Reprezentarea succesorala reprezinta o inlocuire a unei persoane anterior decedate si nu o inlocuire a vointei unei persoane in viata.

Nu se confunda cu reprezentarea in actele juridice, in general definita ca fiind procedeul prin care o persoana numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe seama unei alte persoane numite reprezentat.

Reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului si a descendentilor din frati sau surori. (art. 966 alin. 1). Deoarece reprezentarea deroga de la principiile generale ale devolutiunii legale a mostenirii, dispozitiile ce o prevad sunt de stricta interpretare.

Conditiile reprezentarii succesorale

Pentru a opera reprezentarea se cer intrunite anumite conditii, unele in persoana reprezentatului, altele in persoana reprezentatului. Descendenții copiilor defunctului și descendenții din frați și surori pot beneficia de reprezentarea succesorală numai dacă sunt îndeplinite două condiții:

a) cel reprezentat sa fie nedemn sau decedat la data deschiderii mostenirii;

Potrivit art. 965 Cod Civil, reprezentarea operează în cazul reprezentantului nedemn față de defunct sau decedat la data deschiderii succesiunii.

Potrivit art. 967 alin.3, reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el. Alin. 1 al aceluiași articol, prevede că poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii.

Condiția este îndeplinită și dacă cel care este reprezentat a decedat în aceeași împrejurare cu cel care lasă moștenirea, deoarece sunt prezumați că au murit în același moment (art. 957 alin. 2). Chiar și persoana dispărută poate fi reprezentată, deoarece până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești declarative de moarte rămase definitivă este prezumată a fi în viață.

b) Potrivit art. 967 alin. 2, pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta, și anume:

-      sa aiba capacitate succesorala;

-      sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea defunctului

-      să nu fie nedemn față de defunct, să nu fi renunțat la moștenirea acestuia și să nu fi fost exheredat (în cazul moștenitorilor rezervatari)

Adoptatul cu efecte depline poate beneficia de reprezentare deoarece adoptatul si descendentii lui devin rude cu adoptatorull si rudele lui.

Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn de a veni la mostenirea reprezentatului (nedemnitatea produce efecte relative, numai in raport cu persoana de fata de care s-a savarsit fapta). Sau daca reprezentantul a renuntat la mostenirea reprezentatului sau a fost exheredat de acesta .

Modul in care opereaza reprezentarea

1. Reprezentarea opereaza in toate cazurile – Daca reprezentarea nu ar fi admisa pe o tulpina, vor veni la mostenire nepotii de pe cealalta tulpina, prin reprezntare excluzand de la mostenire pe copilul nedemnului.

2. Reprezentarea este admisa la infinit in cadrul clasei I de mostenitori in sensul ca acestia, indiferent de grad pot fi reprezentati (nepoti, stranepoti). In cazul descendentilor din frati si surori pot beneficia de reprezentare numai rudele colaterale pana la gradul III inclusiv.

3. Reprezentarea opereaza de drept, in temeiul legii fara a mai fi necesara indeplinirea altei conditii pe langa cele prezentate. Reprezentarea opereaza imperativ, caci ea nu poate fi influentata de vointa descendentilor (decat renuntand la mostenire) sau a defunctului.

Efectele reprezentarii succesoare

Ca efect principal al reprezentării succesorale, descendentul- reprezentant urcă în drepturile ascendentului său - reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii (art. 965 C. civ).

Potrivit noului Cod civil, reprezentarea succesorală produce efecte generale și particulare.

Efectul general

Potrivit art. 968 alin. 1 C.civ., în cazurile în care operează reprezentarea succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină. 

Potrivit art. 968 alin. 2, prin tulpină se înţelege:

- înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire;

- înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire.

Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal (art. 968 alin.3).

Odată cu drepturile pe care le dobândesc prin reprezentare, moștenitorii răspund și de pasivul succesiunii.

Efectul particular

Potrivit dispozitiilor art. 969 alin. 1 C. civ., copiii nedemnului concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moştenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Raportul se face numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării.

Raportul se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunea dedicată ”raportului donațiilor”.

Nedemnitatea succesorală

Notiune

Asa cum am vazut pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume capacitatea succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie negativa si anume ca mostenitorul sa nu fie nedemn.  (art. 958-961 din noul C. civ.)

Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Nedemnitatea a fost caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se fundamenteaza pe motive de moralitate publica neputindu-se admite ca o persoana vinovata de vreuna din faptele prevazute expres de legiuitor fata de o alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta.

Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte, si anume:

a) nedemnitatea privește atât moștenirea legală, cât și legatele cu care nedemnul a fost gratificat ;

b) nedemnitatea operează de drept sau poate fi judiciară ;

c) efectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau prin act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea ;

d) fiind vorba de o sanctiune ea produce efecte numai fata de autorul faptelor, nu și față de alte persoane chemate la moștenirea defunctului în nume propriu sau prin reprezentare.

e) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel despre a carui mostenire este vorba, si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri;

f) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, astfel că moștenitorul trebuie să fi acționat cu discernământ

Felurile nedemnității succesorale

A. Nedemnitate de drept

Noul Cod civil prevede in art. 958 alin.1 că este de drept  nedemnă de a moșteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;

b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

Potrivit aceluiași art., alin 2 prevede că ”în cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă”.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

B. Nedemnitatea judiciară

Conform art. 959 alin. 1, poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;

b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;

c) persoana care, prin doi sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant.

Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) lit. a) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii.

În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

Efectele nedemnitatii succesorale.

a) Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succesorale a unui mostenitor, titlul său de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind astfel, totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii.

Partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul era mosteenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea acestui mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat complet de la mostenirea celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege astfel ca el nu va putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor rezervatar, cum am precizat. Daca mosteenitorul nedemn ar fi fost singurul mostenitor al defunctului prin inlaturarea sa de la mostenire aceasta se cuvine autorității administrativ teritoriale, devenind vacanta.

Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. Astfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui său predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat.

In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de constatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor de rea-credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire. Mostenitorul nedemn este obligat sa restituie toate fructele si veniturile mostenirii de la data deschiderii acesteia. Pentru sumele incasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobânzi de la data incasarii. De asemenea toate drepturile si obligatiile fata de nedemn care se considerasera stinse prin confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare revin retroactiv in viata.

Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile mostenirii pe care le-a achitat din bunurile sale, precum este indreptatit si la intoarcerea cheltuielilor necesare si utile facute cu bunurile din mostenire.

b) Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului

Descendenții nedemnului pot veni la moștenire în nume propriu, dar și pentru a culege partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia, prin reprezentare succesorală.

Spre deosebire de reglementarea de la 1864, potrivit noului Cod civil, art. 967 alin. 1 prevede că nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii poate fi reprezentat.

Asadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului si prin reprezentarea tatălui lor nedemn, ceea ce insemana ca nedemnitatea nu prodduce efecte si fata de ei (nefiind vinovați de fapta părintelui lor).

Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta. (art. 967 alin. 2)

Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el. (art. 967 alin.3)

c) Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca in perioada de la deschiderea mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii mostenitorul nedemn sa fi inheiat acte juridice cu privire la bunurile succesiunii se pune problema soartei acestora.

Cita vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de mostenitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice incheiate de nedemn cu tertii vor fi desfiintate si ele cu efect retroactiv potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functie de natura actului juridic si de buna sau reaua-credinta a tertilor cocontractanti. In principiu, nedemnitatea produce efecte și față de terți, soluție justificată în cazul terților de rea-credință, dar nu și în cazul celor de bună-credință

Ca excepție, potrivit art. 960 alin.3 din noul C. civ, , sunt valabile și se mențin actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţ. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.

În cazul în care actul juridic este menținut, nedemnul va fi obligat să plătească despăgubiri moștenitorilor adevărați, ca posesor de rea-credinșă, iar dacă actul va fi desființat cu efect retroactiv, nedemnul va putea fi acționat de către terț pentru evicțiune (art. 1018, 1748, 1695 și urm. din noul C. civ).

Potrivit art. 961 din noul C. civ., efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea. Fără o declaraţie expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea. Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin prescripţia executării pedepsei penale.

Invocarea nedemnității succesorale

Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, cum ar fi comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau legatarii, etc. Nedemnitatea poate fi invocată și de creditorii acestor persoane, pe calea acțiunii oblice, dreptul de a invoca nefiind exclusiv personal. (art. 1560 noul C. civ).

Momentul la care nedemnitatea poate fi invocată și constatata acesta nu poate fi decit dupa deschiderea succesiunii și numai dacă vocația succesorală legală a nedemnului este concretă. Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in viata, impotriva acestuia. Dacă, după deschiderea succesiunii, a intrat în stăpânirea bunurilor succesiunii și a decedat înainte de constatarea nedemnității, împotriva moștenitorilor săi legali sau testamentari care stăpânesc aceste bunuri.

Capacitatea succesorală

1. Notiunea capacitatii succesorale.

Potrivit art. 957 din noul Cod civ. ”o persoană poate a moșteni dacă există la momentul deschiderii succesiunii”.  Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitatea succesorală, de a culege succesiunea.

Asa cum am aratat in literatura juridică, a existat o controversă in privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei. S-a precizat că:”aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva decit o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii, in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune”.

Concluzia este că, nu trebuie confundată cu capacitatea de folosință și nici cu cea de exercițiu, capacitatea de a moșteni definindu-se separat.

Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia sau succesorilor sai in drepturi, in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori.

In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment. Potrivit art. 965  din noul Cod civ., ”prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii”.

Persoanele care au capacitate succesorala.

Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

a) Persoanele fizice in viata.

Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art. 957 din noul Cod civ. Nu are importnata cit anume a trait o persoana dupa deschiderea mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii, nu are importanta ca mostenitorul care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala, intrucit acest drept face parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori care vor putea sa-l exercite pina la implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege.

Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.

b) Persoanele disparute.

Potrivit art. 53 din noul Cod civ. “cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarâre declarativă de moarte ramasa definitiva”, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, au capacitate succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatia se va definitiva fie prin reaparitia lui, fie prin constatarea fizica a mortii, intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea judecatoreasca a mortii prin hotarire definitiva, prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte, ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune, prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa, vor pastra cota lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort, ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie, care vin la mostenire prin reprezentare.

c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii.

Potrivit art. 36 din noul Cod civ., existența persoanei fizice începe în ziua nașterii, iar copilul conceput se consideră că există, cu singura condiție de a se naște viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar, că pentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput, dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni, va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil).

Intrucit stabilirea cu exactitate a momentului concepției nu este posibilă, art. 412 din noul Cod civil  prevede o prezumtie legală cu privire la perioada conceptiei: ”(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi. (2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval”. Rezultă, că această prezumție are un caracter relative.

d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data înregistrării, dacă sunt supuse înregistrării, sau de la data actului de înființare ori de la data autorizării constituirii lor. (art. 205 alin. 1 și 2 din noul C. civ.) 

Potrivit art. 208 din noul C. civ, prin excepţie de la prevederile art. 205 alin. (3) şi dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal.

Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii capacitate de folosință anticipată. Art. 205 alin. 3 prevede că persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.

Caracteristic persoanelor juridice este faptul că pot dobândi moștenirea însă, exclusiv prin legat cuprins în testament, deci exclusiv prin moștenire testamentară.

Trebuie mentionat insa, că bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespundă scopului pentru care au fost înfiintate, potrivit principiului capacității de folosință (art. 206 alin. 1 noul Cod civ.). Legatul care nu corespunde scopului pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi nul sau caduc, in functie de faptul daca incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a survenit ulterior, dar inainte de deschiderea mostenirii.

Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra persoanelor juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia, intrând, asadar in masa patrimonială supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice.

Persoanele care nu au capacitate succesorala.

a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta.

Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 957 alin. 1 din noul C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala.

In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si de descendentii celui predecedat, dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau retransmitere.

b) Comorienţii și codecedații

Potrivit art. 957 alin.2 din noul C. civ, dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta. Aceste persoane poartă numele de comorienți și codeceadați

Comorientii sunt persoanele care, au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari, acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit niciuna celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii niciuna nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa, caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman. Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp. Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane, legiuitorul a creat o prezumtie legala menita a ușura adoparea solutiilor juridice ce se impun.

Prezumtia mortii concomintente instituita de art. 957 se aplică, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti, ci codecedați,  intrucit acești din urmă nu au decedat in aceeasi imprejurare, ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor .

Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările decesului, care pot fi asemănătoare sau diferite.