Capacitatea succesorală

1. Notiunea capacitatii succesorale.

Potrivit art. 957 din noul Cod civ. ”o persoană poate a moșteni dacă există la momentul deschiderii succesiunii”.  Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitatea succesorală, de a culege succesiunea.

Asa cum am aratat in literatura juridică, a existat o controversă in privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei. S-a precizat că:”aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva decit o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii, in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune”.

Concluzia este că, nu trebuie confundată cu capacitatea de folosință și nici cu cea de exercițiu, capacitatea de a moșteni definindu-se separat.

Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia sau succesorilor sai in drepturi, in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori.

In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment. Potrivit art. 965  din noul Cod civ., ”prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii”.

Persoanele care au capacitate succesorala.

Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

a) Persoanele fizice in viata.

Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art. 957 din noul Cod civ. Nu are importnata cit anume a trait o persoana dupa deschiderea mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii, nu are importanta ca mostenitorul care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala, intrucit acest drept face parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori care vor putea sa-l exercite pina la implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege.

Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.

b) Persoanele disparute.

Potrivit art. 53 din noul Cod civ. “cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarâre declarativă de moarte ramasa definitiva”, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, au capacitate succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatia se va definitiva fie prin reaparitia lui, fie prin constatarea fizica a mortii, intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea judecatoreasca a mortii prin hotarire definitiva, prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte, ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune, prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa, vor pastra cota lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort, ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie, care vin la mostenire prin reprezentare.

c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii.

Potrivit art. 36 din noul Cod civ., existența persoanei fizice începe în ziua nașterii, iar copilul conceput se consideră că există, cu singura condiție de a se naște viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar, că pentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput, dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni, va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil).

Intrucit stabilirea cu exactitate a momentului concepției nu este posibilă, art. 412 din noul Cod civil  prevede o prezumtie legală cu privire la perioada conceptiei: ”(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi. (2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval”. Rezultă, că această prezumție are un caracter relative.

d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data înregistrării, dacă sunt supuse înregistrării, sau de la data actului de înființare ori de la data autorizării constituirii lor. (art. 205 alin. 1 și 2 din noul C. civ.) 

Potrivit art. 208 din noul C. civ, prin excepţie de la prevederile art. 205 alin. (3) şi dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal.

Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii capacitate de folosință anticipată. Art. 205 alin. 3 prevede că persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.

Caracteristic persoanelor juridice este faptul că pot dobândi moștenirea însă, exclusiv prin legat cuprins în testament, deci exclusiv prin moștenire testamentară.

Trebuie mentionat insa, că bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespundă scopului pentru care au fost înfiintate, potrivit principiului capacității de folosință (art. 206 alin. 1 noul Cod civ.). Legatul care nu corespunde scopului pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi nul sau caduc, in functie de faptul daca incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a survenit ulterior, dar inainte de deschiderea mostenirii.

Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra persoanelor juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia, intrând, asadar in masa patrimonială supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice.

Persoanele care nu au capacitate succesorala.

a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta.

Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 957 alin. 1 din noul C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala.

In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si de descendentii celui predecedat, dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau retransmitere.

b) Comorienţii și codecedații

Potrivit art. 957 alin.2 din noul C. civ, dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta. Aceste persoane poartă numele de comorienți și codeceadați

Comorientii sunt persoanele care, au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari, acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit niciuna celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii niciuna nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa, caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman. Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp. Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane, legiuitorul a creat o prezumtie legala menita a ușura adoparea solutiilor juridice ce se impun.

Prezumtia mortii concomintente instituita de art. 957 se aplică, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti, ci codecedați,  intrucit acești din urmă nu au decedat in aceeasi imprejurare, ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor .

Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările decesului, care pot fi asemănătoare sau diferite.