Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de
urgenţă se face la angajare şi periodic şi se realizează prin următoarele
categorii de instructaje:
1) instructajul introductiv general;
2) instructajul specific locului de muncă;
3) instructajul periodic;
4) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
5) instructajul special pentru lucrări periculoase;
6) instructajul la recalificarea profesională;
7) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a
instituţiei.
1. Instructajul
introductiv general
Instructajul introductiv general vizează dobândirea de
cunoştinţe cu privire la:
a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor
de urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele
normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei;
b) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii
de apărare împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al
instituţiei;
c) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt
echipate construcţiile, instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a
acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor
pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă;
d) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;
e) modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul
observării şi anunţării unui incendiu;
f) acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea
urmărilor situaţiilor de urgenţă.
La instructajul introductiv general participă următoarele
categorii de persoane:
a) nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului
de muncă;
b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea
respectivă;
c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
d) studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.
Instructajul introductiv general se desfăşoară cu grupe compuse din cel
mult 20 de persoane.
Durata instructajului introductiv general se stabileşte
prin reglementări interne, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate,
complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie,
nivelul de risc rezultat din clasificarea unităţilor din punct de vedere al
protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al participanţilor, dar nu
poate fi mai mică de 8 ore.
Pentru fiecare categorie de personal participant se
stabileşte un nivel minim de cunoştinţe necesare, iar la terminarea
instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi verificate pe
bază de teste asupra cunoştinţelor acumulate.
Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de
cunoştinţe stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la
locurile de muncă.
2. Instructajul
specific locului de muncă
Instructajul specific locului de muncă se execută
individual, după instructajul introductiv general, de către şeful locului de
muncă respectiv.
La efectuarea instructajului specific locului de muncă se
urmăreşte să se asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi
produselor utilizate la locul de muncă;
b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi
avariilor tehnologice şi cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie
specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;
c) descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la
instalaţiile şi sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la
locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor tehnologice;
d) descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a
instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de
protecţie împotriva incendiilor;
e) concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi
conţinutul documentelor operative de răspuns;
f) sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor
potenţiale de incendiu şi realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.
Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi
în următoarele cazuri:
a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la
locul de muncă;
b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse
noi tehnologii;
c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau
situaţii de urgenţă.
Durata instructajului specific locului de muncă este
stabilită în funcţie de complexitatea activităţii desfăşurate (construcţii,
instalaţii şi utilaje tehnologice) şi nu poate fi mai mică de 8 ore.
Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul
instructajului specific locului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de
demonstraţii practice.
Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se
face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de
însuşire a cunoştinţelor necesare.
3. Instructajul
periodic
Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de
salariaţi pe o durată de cel puţin două ore şi are ca scop împrospătarea,
completarea şi detalierea cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv
general şi prin instructajul specific locului de muncă.
Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale
şi a graficului de instruire, aprobate de conducătorii instituţiilor, manageri
sau patroni.
Pe timpul desfăşurării instructajului periodic se pune
accent pe demonstraţiile practice, salariaţii fiind angrenaţi în executarea
unor operaţiuni specifice.
Instructajul periodic se face de către persoanele
desemnate de conducătorii instituţiilor, managerii operatorilor economici sau
patroni, astfel:
a) pentru personalul de execuţie, de către conducătorul locului de muncă
respectiv;
b) pentru personalul încadrat pe funcţii tehnice şi administrative din
sectoarele de producţie şi din compartimentele de cercetare, proiectare,
întreţinere, reparaţii, controlul calităţii, aprovizionare tehnico-materială şi
desfacere, de către şefii compartimentelor respective;
c) pentru şefii de secţii, sectoare, compartimente funcţionale şi şefii de
departamente, de către conducătorul tehnic.
Pentru operatorii economic sau instituţiile care au cel
mult 9 salariaţi efectuarea instructajului periodic este sarcina
exclusivă a patronului sau a conducătorului instituţiei.
Verificarea persoanelor instruite privind cunoştinţele
însuşite şi deprinderile formate în timpul instructajului periodic se face prin
sondaj, insistându-se de fiecare dată pentru clarificarea problemelor şi
eliminarea deficienţelor constatate.
Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste
tip chestionar asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care
a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fişa
individuală de instructaj.
4. Instructajul pe schimb
Instructajul pe schimb se execută la intrarea în schimbul
de lucru, cu salariaţii care desfăşoară activităţi în locuri de muncă cu risc
major din punctul de vedere al existenţei factorilor de risc potenţial
generatori de situaţii de urgenţă.
Durata acestui instructaj nu va depăşi 10 – 15 minute.
Instructajul pe schimb se efectuează de regulă pentru
atenţionarea salariaţilor din tura de serviciu asupra principalelor reguli şi
măsuri de prevenire a situaţiilor de urgenţă, pe baza identificării tipurilor
de risc existente şi ţinând cont de constatările anterioare, precum şi de operaţiunile
sau lucrările care se execută pe timpul schimbului respectiv.
Instructajul pe schimb se efectuează de conducătorul
locului de muncă, execuţia consemnându-se sub semnătură în registrul de
predare-primire a schimbului de lucru.
5. Instructajul special pentru lucrări periculoase
Instructajul special pentru lucrări periculoase se
execută înainte de începerea unor lucrări în timpul cărora pot apărea situaţii
generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice de
aprindere sau a creării unor atmosfere potenţial explozive ori se poate
favoriza producerea unor situaţii de urgenţă.
Lucrările care fac obiectul unui astfel de instructaj se
referă în principal la:
a) executarea unor operaţiuni de manevră ori de comandă a unor instalaţii
sau utilaje tehnologice de importanţă ori intervenţia asupra acestora, a căror
operare greşită poate determina sau favoriza producerea unor incendii de
amploare, explozii, calamităţi naturale ori a altor situaţii de urgenţă;
b) lucrări de reparaţii sau de întreţinere, distrugerea unor deşeuri sau
reziduuri periculoase pentru viaţa oamenilor sau pentru mediu;
c) prelevarea de probe din recipiente sau instalaţii care conţin substanţe
periculoase;
d) lucrări de sudare;
e) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;
f) lucrări care pot provoca scântei mecanice;
g) lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau scurtcircuite;
h) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului.
i) lucrări de curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte
tehnologice sau conductoare electrice;
j) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări,
aprinderea cuptoarelor tehnologice, cazanelor etc.);
k) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor
tehnologice care prezintă risc foarte mare de incendiu sau oprirea acestora;
l) aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu uşurinţă
vapori şi gaze inflamabile şi/sau explozive;
m) curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de
evacuare în care au fost stocate, prelucrate ori vehiculate produse
combustibile etc.;
n) depozitarea, manipularea şi transportul de substanţe/materiale
periculoase;
o) spectacole cu foc deschis/jocuri de artificii.
Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:
a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de
lucru;
b) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă.
Persoanelor care urmează să execute lucrările prevăzute
anterior li se eliberează autorizaţie de lucru, al cărei conţinut este prevăzut
în normele specifice emise de autorităţile administraţiei publice centrale de
specialitate.
Efectuarea instructajului special pentru lucrări
periculoase se consemnează, după caz, în autorizaţia de execuţie a lucrării,
registrul de tură sau în fişele individuale.
6. Instructajul
la recalificarea profesională
Instructajul la recalificarea profesională se desfăşoară
cu toate categoriile de salariaţi care au parcurs un astfel de curs de formare
profesională, definit conform legislaţiei specifice.
La stabilirea problematicii pentru instructajul de
recalificare profesională, a persoanelor care îl efectuează, a duratei necesare
şi a modului de verificare a însuşirii cunoştinţelor se vor avea în vedere
următoarele:
a) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în acelaşi loc
de muncă în care au lucrat şi înainte de conversia profesională, şeful locului
de muncă va prelucra cu acestea numai unele aspecte din cadrul problematicii
pentru instructajul specific locului de muncă pe care le apreciază că sunt
necesare ca urmare a noilor sarcini de muncă pe care le au de îndeplinit;
b) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în alt loc de
muncă din cadrul aceluiaşi operator economic sau al aceleiaşi instituţii în
care au fost angajate şi înainte de recalificarea profesională, inclusiv pentru
cele recrutate din rândul şomerilor după formarea profesională, se va desfăşura
instructaj specific locului de muncă.
c) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul altui
operator economic sau al altei instituţii, acestea se consideră nou-angajate şi
vor parcurge categoriile de instructaje prevăzute de prezentele dispoziţii
generale.
7. Instructajul
pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei
Instructajul pentru personalul din afara operatorului
economic sau a instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar
activităţi în locurile din incinta operatorului economic sau a instituţiei
respective unde sunt prezenţi factori de risc potenţial generatori de situaţii
de urgenţă, după cum urmează:
a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii;
b) personalul societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere şi
de service;
c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase;
d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme
specializate;
e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.
Locurile din incinta operatorului economic sau a
instituţiei pentru care se execută instructajul pentru personalul prevăzut
anterior se stabilesc prin act de autoritate al conducătorului instituţiei
publice, al managerului sau al patronului.
Instructajul pentru personalul din afara operatorului
economic sau a instituţiei, care se află pentru o durată determinată în incinta
acesteia în scopul îndeplinirii unor activităţi solicitate de conducerea
operatorului economic ori a instituţiei, se efectuează, după caz, de cadrul
tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor sau de
personalul de specialitate în domeniul protecţiei civile ori de şeful locului
de muncă respectiv, în cadrul căruia este prevăzut un asemenea instructaj.
Problematica instructajului constă în:
a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general
pentru categoriile de persoane prevăzute anterior la literele a) şi b);
b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de
muncă pentru categoriile de persoane prevăzute anterior la literele c) şi d);
c) prezentarea unei proceduri special întocmite pentru persoanele prevăzute
la lit. e), prin care acestea sunt instruite sumar (în maximum 15 minute)
asupra principalelor reguli de prevenire pe care trebuie să le respecte şi sunt
atenţionate asupra pericolelor existente în anumite locuri de pe traseul
parcurs în incinta operatorului economic sau a instituţiei.
Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul
din afara operatorului economic sau a instituţiei se face într-un proces-verbal
întocmit în acest scop, care conţine problematica prezentată şi tabelele cu
numele, prenumele şi semnătura persoanelor instruite.
