Aplicarea legii penale în timp

1. Dispoziţii generale

Legea penală are o aplicare limitată în timp şi depinde de natura şi evoluţia relaţiilor sociale pe care le reglementează.

Modificarea şi stingerea oricărui raport juridic penal depinde în mod nemijlocit de durata activităţii normei penale, aceasta având uneori legătură cu două legi penale în sensul că una din aceste legi va trebui să se aplice pentru o faptă săvârşită anterior.

Caracteristica specială a legii penale de stabilitate în funcţionare se realizează atât pentru perioada când este în vigoare cât şi după abrogarea sau prin completarea, modificarea sau înlocuirea acesteia cu o lege penală nouă, menţinându-se astfel stabilitatea autorităţii publice şi a structurii sociale.

Durata şi perseverenţa aplicării legii penale cunoaşte diferite forme bazându-se pe următoarele principii: principiul activităţii legii penale; principiul retroactivităţii legii penale; principiul ultraactivităţii legii penale; principiul aplicării legii penale mai favorabile.

2. Principiul activităţii legii penale

Conform art.10 Cod penal “Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite cât ea se află în vigoare”. Determinarea perioadei active a legii penale se face cunoscând data când legea a intrat în vigoare şi data când legea a ieşit din vigoare.

1.Intrarea în vigoare a legii penale

Momentul intrării în vigoare a unei legi penale nu trebuie confundat cu momentul naşterii legii penale. Modalitatea generală comună de intrare în vigoare a unei legi este publicarea ei în Monitorul Oficial al României, moment în care legea este difuzată, adusă la cunoştinţa destinatarilor ei. Naşterea legii penale reprezintă tocmai adoptarea legii de către organul supreme al puterii de stat, fără însă ca legea să-şi înceapă acţiunea. De la data adoptării şi până la data publicării, legea există, dar nu are forţă juridică.

Uneori legea penală mai poate intra în vigoare la o dată ulterioară publicării, dată care va fi cuprinsă expres în corpul legii sau va fi cuprinsă într-o lege specială de punere în vigoare. Această modalitate de punere în vigoare este specifică legilor penale mai importante, cu o reglementare mai complexă, cum ar fi codurile penale, pentru a căror cunoaştere de către destinatari, se cere timp, datorită reglementărilor absolut noi sau dimensiunilor lor.

2.Ieşirea din vigoare a legii

Ieşirea din vigoare a unei legi penale este momentul final al duratei de acţionare.Când finalitatea realizării motivelor care au impus comunităţii actul normativ penal nu mai este posibilă, legiuitorul va trebui să procedeze la scoaterea din vigoarea legii care se poate efectua prin mai multe modalităţi, astfel: abrogare; modificarea şi completarea legii; ajungerea legii la termen; încetarea condiţiilor care au justificat adoptarea legilor excepţionale; schimbarea sistemului socio-politic.

a) Abrogarea

Cea mai cunoscută formă de ieşire din vigoare este abrogarea, care constă în scoaterea din vigoare a unei legi anterioare prin intermediul unei alte legi. Teoria şi practica în domeniu recunoaşte următoarele tipuri de abrogare:

- abrogarea expresă directă – care impune precizarea în amănunţime a normelor sau actelor normative vechi care au fost abrogate prin legea nouă (lege, capitol, secţiune, articol);

- abrogare expresă indirectă – care prezintă o formulă generală de abrogare atuturor normelor legale ce sunt contrare legii penale noi (“Se abrogă orice dispoziţii contrare prezentei legi”);

- abrogarea tacită – această formă de abrogare nu este acceptată în totalitate de legea penală pentru că prin forma şi conţinutul său nu face nici o referire la vechea lege penală. Mai este denumită şi implicită, pentru că fără a prevedea expres că legea anterioară se adaugă, reglementează aceeaşi materie, diferit, luând locul reglementării vechi în virtutea principiului lex posterior derogat priori.

- abrogarea totală şi parţială. În funcţie de întinderea abrogării, aceasta poate fi totală sau parţială. Abrogarea totală impune ieşirea din vigoare în întregime a legii penale vechi printr-o lege penală nouă. Prin abrogare parţială se înlocuiesc doar anumite norme, secţiuni, capitole, părţi din legea veche, restul dispoziţiilor acesteia urmând să activeze şi pe viitor, producând efecte juridice.

b) Modificarea legii penale

În cazurile când deosebirile existente între raporturile sociale şi norma juridică care le apără sunt contrastante şi ireconciliabile se va proceda la modificarea sau completarea legii penale. Modificarea reprezintă o modalitate de largă circulaţie de ieşire din vigoare a unei legi şi constă în schimbarea, prin suprimare, completare sau înlocuire a unor dispoziţii din lege sau doar ale unor părţi ale acestora.

c) Împlinirea termenului pentru legile penale temporare

Deoarece, durata legilor temporare este una determinată chiar din momentul intrării ei în vigoare, ieşirea ei din vigoare va opera în mod nemijlocit, fără îndeplinirea altor formalităţi, la data calendaristică sau la încetarea fenomenului care a impus apariţia legii.

d) Încetarea condiţiilor care au impus adoptarea legilor penale excepţionale

Legea penală excepţională rămâne în vigoare doar pe durata stării excepţionale (război, calamităţi), urmând ca la încetarea condiţiilor ce au impus apariţia acesteia să iasă din vigoare.

e) Ieşirea din vigoare prin dispariţia obiectului

În situaţia în care o lege este adoptată pentru a se asigura respectarea unei legi cu caracter nepenal (exemplu o lege în domeniul sănătăţii publice), iar aceasta din urmă este abrogată, dispărând obiectul protecţiei va fi scoasă din vigoare şi legea cu caracter penal.