Aplicarea legii penale mai favorabile

Este posibil ca o infracţiune săvârşită sub imperiul unei legi să nu fie pusă suburmărire sub acţiunea sa, sau să se fi pornit urmărirea, ori să se afle în curs de judecată, sau să se fi judecat definitiv şi pedeapsa să fie în curs de executare, moment în care legea veche care a acţionat până atunci să fie scoasă din vigoare, locul fiindu-i luat de o altă lege care reglementează aceeaşi situaţie în mod diferit. În această situaţie se pune problema dacă acel raport juridic se va reglementa conform dispoziţiilor legii vechi sub care s-a născut, sau conform legii noi, subacţiunea căreia se prelungeşte. Art.13 Cod penal precizează că “în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Aplicarea principiului legii mai favorabile (“mitior lex” – legea mai blândă) este o obligaţie pentru organele judiciare, fără o condiţionare a infractorului în funcţie de gradul de pericol social al faptei, ori de existenţa unor condiţii de atenuare a răspunderii penale şi se aplică în oricare din fazele procesului penal: urmărire penală sau judecată.

A. Criteriile de determinare a legii mai favorabile

Literatura de specialitate a relevat că legile trebuie să se compare prin verificarea condiţiilor de incriminare a faptei, a condiţiilor de tragere la răspundere şi a condiţiilor de pedepsire.

a)Criteriul condiţiilor de incriminare a faptei

Pentru determinarea legii mai favorabile în situaţia când toate legile apărute prevăd unele condiţii pentru calificarea conţinutului infracţiunii (obiectul infracţiunii, timpul săvârşirii ei, locul producerii, participanţii) mai favorabilă va fi legea care impune existenţa mai multor condiţii faţă de legile care prevăd mai puţine condiţii sau nici una. Legea care va califica o acţiune-inacţiune simplă ca fiind infracţiune va fi mai defavorabilă infractorului faţă de legea care impune îndeplinirea mai multor condiţii pentru ca o faptă să fie considerată infracţiune. Lipsa uneia sau mai multor condiţii poate determina inexistenţa infracţiunii şi deci, a excluderii răspunderii penale.

b)Criteriul condiţiilor de tragere la răspundere penală

Legea care stabileşte că punerea în mişcare a acţiunii penale să se facă numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau la denunţul acesteia ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, este mai blândă faţă de legea penală care stabileşte ca punerea în mişcare a acţiunii penale să se facă din oficiu. O lege este mai favorabilă şi în cazurile în care prevede măsuri pentru înlăturarea răspunderii penale, a consecinţelor condamnării sau dacă prevede posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori executarea pedepsei la locul de muncă.

c)Criteriul condiţiilor de pedepsire

Legea care prevede o formă de pedepsire mai uşoară sau limite de sancţionare mai mici va fi mai favorabilă. În cazul pedepselor cu amendă şi închisoare mai uşoară este legea care prevede amenda iar în cazul pedepselor detenţiunii pe viaţă şi a închisorii – mai uşoară este legea care prevede închisoarea. Dacă legile succesive stabilesc aceeaşi formă de pedepsire, mai favorabilă este legea care prevede limitele minime şi maxime mai mici. Când una dintre legi prevede limita minimă a pedepsei mai mare însă limita maximă este mai mică, mai favorabilă este legea a cărei limită maximă este mai mică. De asemenea legea mai favorabilă este aceea care permite aplicarea circumstanţelor atenuante faţă de legea care nu prevede aplicarea acestor circumstanţe.

Legea penală mai favorabilă este aceea care stabileşte termene de prescripţie a răspunderii penale mai mici. Dintre legile succesive, mai favorabilă este legea care prevede termene mai scurte de la data când s-a sfârşit pedeapsa principală şi până la data constatării sau a cererii pentru reabilitarea condamnatului precum şi limite mai mari a pedepselor pentru admiterea reabilitării. Legea care nu prevede adăugarea unui spor la pedeapsa principală este mai favorabilă, iar dacă ambele legi prevăd aplicarea sporului, mai favorabilă este legea cu limita maximă a sporului mai mică. Mai blândă, deci favorabilă este şi legea care nu sancţionează starea de recidivă a infractorului, iar dacă se menţine recidiva, mai favorabilă este legea care exclude forma de recidivă în care se află infractorul. Legea mai favorabilă este şi aceea care prevede o măsură educativă pentru minori în comparaţie cu legea care prevede o pedeapsă penală.

B. Legea penală mai favorabilă în cazul pedepselor complementare

Dacă legile succesive sunt identice privind pedepsele principale, iar una din ele prevede şi o pedeapsă complementară, mai favorabilă este legea care nu prevede o asemenea pedeapsă. Când ambele legi prevăd aceeaşi pedeapsă complementară dar una dintre ele stabileşte limite mai reduse, aceasta va fi legea mai favorabilă. În cazul în care ambele legi prevăd pedepse complementare identice, dar la una din ele pedeapsa principală este mai mică, aceasta va fi legea mai favorabilă.

C. Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Aplicarea principiului legii penale mai favorabile este reglementată diferenţiat în codul penal astfel: prin art.14 Cod penal se impune aplicarea obligatorie iar prin art.15 Cod penal se prevede aplicarea facultativă a legii mai blânde în cazul pedepselor definitive.

1.Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile

Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile priveşte pedepsele neexecutate sau în curs de executare cât şi pe cele executate.

a) Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepselor neexecutate sau în curs de executare. Dacă hotărârea penală prin care s-a dispus condamnarea infracţiunii a rămas definitivă şi până la începerea executării acesteia a intervenit o lege nouăcare prevede o pedeapsă mai uşoară, după compararea maximului special prevăzut în cele două legi, dacă sancţiunea aplicată va depăşi maximul special prevăzut de legea nouă, pedeapsa definitivă pentru infracţiunea săvârşită se va reduce la acest maxim. În cazul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la începerea executării pedepsei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu maximul special al închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. Dacă legea nouă a înlocuit pedeapsa închisorii cu amenda se va aplica pedeapsa cu amenda care nu poate depăşi maximul special din noua lege. Legea nouă mai favorabilă va opera şi asupra pedepselor complementare, a măsurilor educative şi măsurilor de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă în sensul că se vor înlătura astfel încât nu se vor mai executa. În cazul pedepselor în curs de executare sunt impuse următoarele soluţii: dacă pedeapsa rămasă definitivă constă în detenţiune pe viaţă iar până la executarea integrală a acesteia a intervenit legea nouă, care prevede pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă va fi înlocuită cu maximul special al închisorii din care se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive conform art. 88 Cod penal; dacă pedeapsa definitivă aflată în curs de executare constă în închisoare sau amendă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, se va reduce la acest maxim; dacă legea nouă prevede în locul închisorii aflate în executare numai amenda, pedeapsa aplicată se va înlocui cu amenda fără a se putea depăşi maximul special prevăzut de legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii se va putea înlătura în totalitate sau în parte executarea amenzii.

Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă şi măsurile educative, aflate în curs de executare, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă vor fi înlăturate şi nu se mai execută.

b) Aplicarea legii în cazul pedepselor executate

Legea penală mai favorabilă se aplică şi în cazul pedepselor executate în întregime până la data intrării ei în vigoare în sensul că se va ţine seama de pedeapsa redusă sau înlocuită în ce priveşte calculul termenului de prescripţie a executării pedepsei, termenul de acordare a reabilitării, pentru a se stabili existenţa stării de recidivă.

2.Aplicarea facultativă a legii mai favorabile

Prin art.15 Codul penal a instituit posibilitatea pentru instanţă de a aprecia dacă se impune sau nu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive neexecutate, executate parţial precum şi a pedepselor executate integral.

a) Aplicarea facultativă a legii penale în cazul pedepselor definitive neexecutate. În conformitate cu art.15 al.1 Cod penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, instanţa judiciară poate dispune fie menţinerea fie reducerea pedepsei.

b) Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor executate parţial. Pedeapsa stabilită iniţial de instanţa judiciară se va scădea şi va fi executată doar care rămâne după efectuarea proporţiei de reducere a maximului special al legii vechi faţă de maximul special al legii noi.

c) Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor executate integral. Potrivit art.15 al. ultim Cod penal, deoarece pedepsele au fost deja executate în întregime, ori de câte ori o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, pedeapsa din hotărârea adoptată iniţial de instanţă se va reduce cu o treime. Această facilitate se reflectă asupra calculării împlinirii termenelor pentru prescripţia executării pedepsei, pentru acordarea reabilitării, pentru stabilirea sau evitarea stării de recidivă. În acest sens pedeapsa executată integral se va reduce cu o treime, astfel că orice dispoziţie privind pedeapsa definitiv aplicată şi executată va avea în vedere pedeapsa redusă.