În toate statele, principiile generale ale funcţiei
publice sunt fixate în texte legale: constituţii, statute sau alte reglementări
speciale; ele sunt incluse în instituţiile şi procedurile administrative la
toate nivelurile iar actorii publici sunt obligaţi să se conformeze lor, sub
imperiul controlului exercitat de justiţie, corpuri de control independente sau
de persoane particulare autorizate şi/sau a sancţiunilor. Ele se raportează la
elementele esenţiale ale atitudinii şi comportamentului funcţionarilor publici,
reprezentând standarde minimale ale legalităţii şi derivă din dreptul comunitar
primar (tratatele constitutive şi cele modificatoare) , din regulamentele şi
directivele Consiliului CE şi ale Parlamentului UE, din actele Comisiei UE (
decizii individuale);
La nivel european, principiile au fost cristalizate de
Curte de Justiţie a C.E.; procesul continuă şi astăzi. CJCE le-a sistematizat
în patru grupe:
- încredere şi
previzibilitate;
- deschidere şi
transparenţă;
- responsabilitate;
- eficienţă şi
eficacitate.
1.
ÎNCREDERE ŞI PREVIZIBILITATE SAU ADMINISTRAŢIA PRIN LEGE/ LEGALITATEA
ADMINISTRAŢIEI
- Administraţia decide şi acţionează numai pe baza legii
(legalitatea funcţiei publice), a principiilor generale şi a regulilor
prescrise pentru situaţiile de fapt, actele, faptele şi evenimentele
individuale date, aplicate imparţial oricărei persoane care îi adresează o
cerere; ea nu poate lua în calcul nici un alt criteriu sau aspect;
voluntarismul este exclus; deciziile trebuie întemeiate pe normele cunoscute
iar conţinutul lor trebuie să se conformeze dreptului;
- legalitatea exercitării funcţiei
publice este legată de ideea de competenţă legală, a sumei de atribuţii
prestabilite pentru funcţia publică îndeplinită, deci a atribuţiilor aflate în
jurisdicţia acesteia; funcţionarul ia decizii în limitele competenţei sale şi
îşi asumă responsabilitatea pentru legalitatea şi corectitudinea acestora;
numai persoana competentă are dreptul să soluţioneze o cerere sub sancţiunea
nulităţii; constatarea nulităţii se
realizează prin proceduri ale Mediatorului european, Comisia de petiţii a PE,
şi procedura jurisdicţională a CJCE;
- legalitatea, care conferă
previzibilitate acţiunii administrative şi încredere în finalitatea acesteia,
nu vine în contradicţie cu ideea de putere discreţionară în condiţiile în care
ea este exercitată în limitele conferite de lege; este vorba despre libertatea
de decizie şi de acţiune a administraţiei; CJCE: în limitele legii, cu bună
credinţă, interesul public, procedură corectă, nediscriminatorie şi
proporţională cu scopul urmărit;
- proporţionalitatea se referă la
scopul urmărit şi finalizarea legală a cererii, actului sau faptului soluţionat;
nimeni nu trebuie să fie afectat în dimensiunea maximală a drepturilor sale,
corecte din punct de vedere legal; este ilegal să aplici legea atunci când se
urmăreşte obţinerea unui avantaj neprevăzut de lege (abuzul de putere
administrativă); principiu a fost dezvoltat de CJCE, înscris în Constituţia
pentru Europa: conţinutul şi forma acţiunilor Uniunii nu trebuie să excedă ceea
ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Constituţiei;a
- administraţia prin lege pledează
pentru corectitudinea procedurilor utilizate, prevăzute în lege, clare şi
imparţiale, termenul rezonabil de soluţionare a cererii, a codurilor bunelor
maniere.
2.
DESCHIDERE ŞI TRANSPARENŢĂ
- deschiderea: administraţia este dispusă să accepte
puncte de vedere venite din afara ei;
-
transparenţa: gradul de deschidere faţă de societatea civilă, opinia
publică şi cetăţean; orice individ poate urmării derularea procedurii în care
este implicat; administraţia permite evaluări externe efectuate de instituţii
autorizate sau de societatea civilă;
-
Tratatul UE, în art. 1, stipulează că deciziile trebuie luate în cel mai
mare respect posibil faţă de principiile deschiderii şi ale transparenţei;
Constituţia UE: instituţiile uniunii sunt obligate să întreţină un dialog
deschis, transparent şi permanent cu asociaţiile reprezentative şi cu
societatea civilă (democraţia participativă) iar cetăţenii, persoanele fizice
şi morale au dreptul de acces la documentele instituţiilor în forma în care au
fost redactate;
- transparenţa procesului decizional
este garantată de Regulamentul nr. 1049/2001 al PUE şi CUE cu privire la
accesul publicului la documentele PUE, CUE şi Comisiei: transparenţa permite
asigurarea unei mai bune participări a cetăţenilor la procesul decizional, la
garantarea legitimităţii, eficacităţii şi responsabilităţii administraţiei în
condiţiile statului de drept;
- excepţiile de la regula
transparenţei, ţin de raţionamente ce privesc interesul public( apărare ,
afaceri militare, securitate publică, politica monetară, financiară sau
economică, respectiv protecţia datelor cu caracter personal;
- obligaţia autorităţilor publice de a face
cunoscute motivarea deciziilor luate; CJCE : deciziile luate motivate de o
manieră suficientă; cu indicarea elementelor esenţiale ale procedurii administrative
utilizate şi gradul de justificare care să permită părţii lezate să uzeze de
căile de atac necesare;
- cele două principii conduc la o
limitare a corupţiei şi a proastei
administrări, la o protecţie superioară drepturilor persoanelor
3.
RESPONSABILITATEA ŞI RĂSPUNDEREA ADMINISTRAŢIEI
- responsabilitatea presupune
asumarea conştientă a comandamentelor conducerii rezultând din competenţa, din
atribuţiile, obiectivele, scopurile, sarcinile organului sau instituţiei
administrative, organizarea perfectă a îndeplinirii acestora, obţinerea
finalităţii dorite, prin utilizarea legală a tuturor mijloacelor,
instrumentelor şi resurselor şi răspunderea directă faţă de nerealizările,
eşecurile eventuale;
- răspunderea presupune ca o
persoană trebuie să dea explicaţii pentru acţiunile sale; orice organ
administrativ trebuie să răspundă de actele sale în faţa unei alte autorităţi
administrative, legislative sau jurisdicţionale;
- tragerea la răspundere se poate
face prin mecanisme diverse: curţile de justiţie, apeluri la autorităţi
administrative superioare, sondarea opiniei publice, presă, controlul realizat
de comisii parlamentare;
- răspunderea este raportată, de
obicei, la daunele cauzate de o autoritate administrativă de către instituţiile
sale sau de funcţionarii săi în exerciţiul funcţiunii;
- CJCE are puterea de a judeca
asemenea cauze; reclamantul trebuie să dovedească ilegalitatea comportamentului reproşat
instituţiei respective, existenţa daunei şi a legăturii de cauzalitate între
acest comportament şi prejudiciul reclamat;
- în situaţia în care sunt vătămate
prin acte emise de statele membre, ele pot fi chemate în judecată în faţa
instanţelor naţionale; dacă prejudiciul
îşi are sorgintea în reglementări comunitare, răspunderea comunităţii va fi
stabilită de CJCE;
4.
EFICIENŢĂ ŞI EFICACITATE
- ele se leagă de managementul instituţiilor publice, al
serviciului public;
- eficacitatea se referă la raportul
dintre obiectivele propuse şi rezultatele obţinute; presupune fixarea unor obiective
precise, comensurabile, dezirabile şi realizabile şi măsurarea corectă a
rezultatelor obţinute;
- ea oferă siguranţa că acţiunile şi
performanţele administraţiei sunt pe măsura scopurilor şi a intereselor publice identificate
apriori, că administraţia acţionează prin mijloace legale, că resursele
societăţii sunt utilizate cu maximă eficienţă; actul managerial trebuie să
evalueze continuu politicile publice, pentru a se asigura că politicile sunt
corect implementate de către administraţia publică şi funcţionarii publici;
- eficienţa reprezintă raportul
dintre rezultatele înregistrate şi resursele consumate; constrângerile
financiare, interesele sociale, performanţa şi randamentul administraţiei în
asigurarea serviciilor publice se regăsesc tot mai des pe agenda opiniei
publice şi a tuturor autorităţilor;
- uneori, eficienţa se află în
contradicţie cu managementul serviciilor publice; managerii consideră că
legislaţia este un element conservator în faţa inovaţiei manageriale; de aici,
conflictul determină inovaţiile legale necesare;
- legislaţia şi jurisprudenţa
uniunii prevăd necesitatea unei administraţii eficiente, precum şi faptul că
administraţiile naţionale trebuie să se conformeze termenelor prevăzute în
directivele comunitare;
- statele au obligaţia de a opera
modificări în organizarea internă, în structurile administrative şi ăn
procedurile decizionale în scopul de a susţine efectiv şi eficient legislaţia
comunitară şi de a asigura o cooperare efectivă între instituţiile Comunităţii
Europene;
- legislaţiile naţionale ridică
aceste principii la rangul de principii constituţionale, iar legislaţia
referitoare la administraţie face trimitere la economie, eficienţă şi
eficacitate, respectarea legii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu