Analiza diagnostică a serviciului public de transport călători în zona metropolitană Constanţa.

      Planificarea urbană cuprinde mai multe aspecte: stabilirea parametrilor pentru o dezvoltare în perspectivă, ţinând cont de particularităţile geografice, topografice, economice, de mediu etc., maximizarea eficienţei serviciilor publice locale, mai ales a serviciile publice de gospodărie comunală şi perspectivă europeană (serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare, serviciul public de salubrizare, serviciile publice privind energia electrică şi termică, serviciul public de transport călători, serviciul public de întreţinere a spaţiilor verzi, întreţinerea, repararea şi exploatarea drumurilor publice), înlăturarea obstacolelor care blochează dezvoltarea economică şi socială.

      Zona metropolitană reprezintă o arie constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane şi localităţile urbane şi rurale aflate în imediata vecinătate, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se dezvoltă relaţii reciproce de influenţă în domeniul economic, social, cultural, al căilor de comunicaţie şi al infrastructurii.

       Zona metropolitană Constanţa cuprinde 14 localităţi dintre care municipiul Constanţa, 5 oraşe (Năvodari, Ovidiu, Eforie, Basarabi, Techirghiol) şi 8 comune (Lumina, Mihail Kogălniceanu, Corbu, Cumpăna, Valu lui Traian, Tuzla, Agigea şi Poarta Albă).

       În continuare voi efectua analiza diagnostică a serviciului public de transport călători în zona metropolitană Constanţa.

Analiza SWOT

Puncte forte

-          creşterea nivelului de trai al cetăţenilor din localităţile din zona metropolitană;

-          îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor prin suplimentarea numărului de mijloace de transport în comun, prin prelungirea traseelor prestabilite şi în zona metropolitană;

-          creşterea calităţii vieţii cetăţenilor prin susţinerea dezvoltării economice a localităţilor şi prin realizarea unei infrastructuri edilitare moderne;

-          facilitarea legăturilor în interiorul zonei metropolitane pentru transportul optim către pieţe, şcoli, spitale, locuri de muncă etc.

-          modernizarea reţelei de drumuri, care este şi în avantajul cetăţenilor care se deplasează cu mijloace proprii de transport;

-          diminuarea discrepanţei existente între centru şi zonele limitrofe, fapt ce se resimte nu numai în transportul în comun de călători, ci şi pe alte planuri, cum ar fi distribuţia şi transportul energiei electrice, alimentarea cu apă, reţeaua de canalizare etc.

Puncte slabe

-          îngreunarea traficului rutier pe sectoarele aglomerate, unde este necesară suplimentarea numărului de mijloace de transport în comun;

-          starea de uzură avansată în care se află unele drumuri din afara municipiului şi care aparţin zonei metropolitane, fapt ce face aproape impracticabilă circulaţia;

-          crearea unei discontinuităţi a amenajării teritoriului prin oprirea unor proiecte de modernizare şi extindere a infrastructurii de bază la limita administrativ-teritorială a localităţilor;

-          creşterea poluării prin micşorarea spaţiilor verzi, locul cărora va fi luat de construirea de drumuri, imobile etc.

Oportunităţi

-          asigurarea capacităţii suficiente de transport pe rute aglomerate;

-          promovarea unor proiecte comune de dezvoltare integrată a zonei şi de atenuare a discrepanţelor de dezvoltare dintre localităţi;

-          creşterea numărului de staţii pentru mijloacele de trasport în comun;

-          atragerea de investitori şi fonduri europene, prin crearea de proiecte viabile;

-          integrarea tarifară, adică utilizarea unui singur tip de cartelă pentru orice mijloc de transport public;

-          realizarea sistemelor flexibile pentru autobuze şi a reţelelor de completare cu troleibuze, aceste două mijloace fiind cele mai eficiente;

-          reducerea permanentă a numărului de transbordări dintr-un mijloc de transport în altul;

-          acordarea de facilităţi unor categorii de persoane;

-          asigurarea legăturilor dintre zonele rezidenţiale şi cele industriale şi comerciale;

-          realizarea de legături între transportul pe şine (tramvaiele) şi cel pe carosabil (autobuze, troleibuze, microbuze).

Ameninţări

-          lipsa resurselor financiare pentru realizarea de investiţii noi şi pentru întreţinerea şi modernizarea reţelei de drumuri;

-          alocarea fondurilor publice pentru dezvoltarea serviciului public de transport în comun în cadrul zonei metropolitane pe criterii de apartenenţǎ politicǎ;

-          imposibilitatea autorităţilor locale de a suplimenta numărul de mijloace de transport în comun astfel încât să acopere nevoile existente;

-          distribuţia incorectă a bugetului alocat diferitelor proiecte.

        Prin constituirea şi dezvoltarea zonei metropolitane Constanţa s-a dorit formarea unei entităţi administrative, în care este facilitată elaborarea şi implementarea unor proiecte comune, la scară regională, sunt atenuate discrepanţele privind dezvoltarea localităţilor, apare posibilitatea angajării în comun a unor resurse, precum şi atragerea de investiţii şi fonduri europene.