Birocratia – amenintare sau oportunitate?

Aceasta tema este importanta, deoarece  in cadrul tuturor relatiilor dintre administratia centrala si cea locala, intre administratia publica si cetatean intervine birocratia. Ipoteza de la care am pornit in realizarea eseului este ca birocratia reprezinta o amenintare pentru dezvoltarea tarii din punct de vedere economic, social, cultural etc si creste coruptia.

Pentru a putea sa vedem ce influenta exercita birocratia in cadrul unei societati, este necesar sa cunoastem ce inseamna birocratia.

Birocraţia reprezinta un mod de organizare destinat administrării pe scară largă a unor resurse prin intermediul unor persoane specializate, de regulă plasate într-o structură ierarhică şi dispunând de atribuţii, responsabilităţi şi proceduri strict definite.

Termenul “birocratie” a fost introdus de sociologul german Max Weber, care a dorit sa identifice sursele de autoritate intr-o organizatie. Asadar, exista organizatii orientate spre lider, organizatii patriarhale si organizatii birocratice.

Pentru Weber, organizarea birocratica are exact sensul opus celui folosit de populatia din tara noastra. El o considera cea mai moderna si eficienta forma de organizare, pentru ca: autoritatea si competenta fiecarui functionar este clar definita in interiorul organizatiei, exista o ierarhie a nivelurilor de autoritate, se actioneaza conform ordinelor, exista un sistem de reguli si proceduri care determina rationalitatea proceselor, comunicarea si circulatia informatiilor sunt precis reglementate iar funcionarea este bazata pe specialisti-conducatori si specialisti-experti.

  Asadar, birocratia se caracterizează prin ierarhizare. Fiecare element din cadrul ierarhiei care deţine o poziţie specială este investit unui rol care îl asigură şi îl situează la un anumit nivel în interiorul aparatului administrativ. Această ierarhizare are două aspecte strâns legate: în primul rând faptul că scopurile administrative sunt urmărite de o manieră piramidală, iar în al doilea rând faptul că funcţionarii trebuie să se supună funcţionarilor aflaţi la nivele superioare.

De exemplu, ierarhizarea asigură unitatea în interiorul unui minister. Ministrul este şeful administraţiei sale, superiorul ierarhic, al tuturor funcţionarilor care fac parte din ea. Autoritatea ministrului coboară treptat spre diferitele eşaloane ale ierarhiei.

În ceeea ce priveste relatiile dintre administratia publica si cetatean, nivelul de rigiditate este direct legat de gradul de birocratizare.

În Europa continentală, modelul birocratic s-a aplicat cu un plus de vigoare, ceea ce a dus la crearea unui aport autoritar şi bazat pe distanţare în ceea ce priveşte relatiile dintre administratia publica si cetatean.

În S.U.A. stilul de comunicare a fost mai puţin rigid neexistând o ruptură atât de mare faţă de societate.

În ţările în curs de dezvoltare putem spune că se regăseşte o combinare a primelor două tipuri de relaţie. Pe de o parte, sistemul se caracterizează printr-o birocraţie excesivă, iar pe de altă parte se păstrează anumite structuri tradiţionale care fac ca relaţia să fie mai fluidă.

 In cadrul relatiilor dintre administratia publica si cetatean, rolurile sunt stricte: administratul (cetăţeanul) este nevoit să se mulţumească cu câteva elemente de informare pe care administratia publica i le oferă. Dintre acestea putem mentiona: ghiseul, biroul, audienta, dialogul scris (corespondenta, formulare) s.a.

In continuare voi prezenta viziunea diferitelor personalitati despre birocratie.

Intr-o vizita de lucru efectuata anul trecut de presedintele Romaniei in Luxemburg, acesta a apreciat că una dintre problemele cu care se confruntă România la acest moment este birocraţia: „nu spun că birocraţia din România este mai mare decât în Germania sau Franţa, dar diferenţa este de eficienţa birocraţiei”. Printre cauze, Băsescu a enumerat lipsa de eficienţă a angajaţilor, de training a funcţionarilor publici, corupţia şi, uneori, „chiar lipsa de ataşament faţă de munca depusă”.

In opinia lui Eugen Radulescu, analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara in cadrul BNR: “Politicile liberale sunt necesare pentru a limita coruptia. Cu cat reglementarile sunt mai simple, iar cheltuielile bugetare sunt mai reduse, cu atat aria de manifestare posibila a coruptiei scade. Reglementarile excesiv de stufoase genereaza o birocratie inutila si costisitoare, care intarzie cresterea economica, precum si recuperarea decalajului fata de tarile dezvoltate. Cert este ca politicienii nostri, inclusiv cei care se declara de sorginte liberala, nu indraznesc sa viseze macar sa adopte politici in consonanta cu cele ale tarilor care merg in directia buna”.

Ambasadorul Spaniei în România, Juan Pablo Garcia-Berdoy, a declarat azi, 17 ianuarie 2008, la Cluj că unul din principalele obiective pe care trebuie să se axeze România în următorii ani este dezvoltarea unui aparat administrativ performant pentru a reuşi să atragă şi să cheltuie fondurile structurale acordate de Uniunea Europeană (UE). “România are nevoie de un grup de funcţionari publici cu o structură puternică care să dirijeze politicile europene în România şi care să beneficieze de sprijinul Guvernului. Funcţionarii publici trebuie să fie independenţi şi neschimbaţi, indiferent de partidul politic care se află la guvernare, atât la nivel central, cât şi regional”.

Un lucru deloc imbucurator este faptul ca, potrivit statisticilor, administratia publica ocupa un loc fruntas in cadrul domeniilor corupte. Acest fenomen are o manifestare piramidala si stoparea lui ar trebui facuta, in viziunea mea ”de la varf”, dar asta nu presupune ca nu ar trebui luata atitudine si la nivel local. Functionarii publici trebuie sa dea dovada de probitate si demnitate si sa aiba conceptia ca sub aspect moral ei se bucura de autoritate, neavand dreptul de a se degrada pe sine sau functia sa. Pentru a preintampina unele situatii de acest fel, ar trebui sa li se asigure un sistem de salarizare si posibilitatea realizarii unei cariere care sa atraga si sa mentina oamenii competenti si sa-i motiveze, iar promovarea lor sa se faca pe criterii de performanta si moralitate.

Un exemplu in care birocratia este o amenintare este cel al intreprinderilor mici si mijlocii, care sunt nevoite sa respecte multe proceduri birocratice si sa lucreze intr-un mediu juridic confuz si imprevizibil, iar costurile in timp si in bani necesare pentru a respecta aceste proceduri sunt extrem de impovaratoare si afecteaza resurse care pot fi alocate activitatii si dezvoltarii.

 Cu privire la situatia aceasta a fost intocmit un raport, alcatuit de centrul IRIS in acord cu Contractul USAID SEGIR si Directiva 813, care examineaza o vasta lista de reglementari, ce afecteaza intreprinderile mici si mijlocii, si examineaza costurile induse de aceste reglementari. Raportul da detalii despre fiecare procedura analizata, prezinta date acolo unde acestea sunt disponibile, face unele recomandari si da cateva exemple de buna practica.

IRIS a cules informatii vizitand ministere si autoritati cu putere de reglementare si, de asemenea, facand un sondaj printre mai bine de 200 de intreprinderi mici si mijlocii, pe probleme legate de birocratie, pentru a obtine date pe baza carora sa poata fi analizate costurile implicate de procedurile de reglementare.

In Romania, birocratia reglementarilor care privesc companiile depaseste cu mult aceste domenii fundamentale. Rezultatul e un mediu de afaceri nefast si daunator, in care firmele nu se dezvolta. Fiecare bariera birocratica sau legislativa e o taxa implicita, exprimata in bani sau in timp.

Insa birocratia nu afecteaza doar intreprinderile. De exemplu, costul final al unei constructii poate creste foarte mult din cauza intirzierilor eliberarii autorizatiei de constructie. Cresterea poate depasi 50-60%, mai ales in cazul in care proiectul respectiv pierde sezonul de constructii din cauza intirzierilor si ajunge sa se amine debutul lucrarilor. Cauzele intirzierilor tin de sistemul birocratic. Faptul ca eliberarea autorizatiilor depinde de aprobarea mai multor birouri genereaza intirzieri semnificative ce implica mari costuri ulterioare.

Un alt exemplu ce evidentiaza de asemenea latura negativa a birocratiei se regaseste in medicina de familie. Birocratia in medicina de familie e sufocanta si ocupa cam doua treimi din timpul medicului de familie. Actul medical actual al medicului este golit de continut si este inlocuit cu o masa de raportari de date, care cresc timpul de asteptare a pacientilor si scad calitatea consultatiei medicale.

In concluzie, in urma prezentarii cadrului teoretic, a unor opinii cu privire la birocratie, precum si prin exemplificarea unor situatii concrete in care birocratia are efecte nefaste, ipoteza de la care am pornit, si anume “birocratia constituie o amenintare” se verifica.