Tacticile de negociere reprezintă acea parte a strategiei care cuprinde
mijloacele realizării unui obiectiv anume. Elementele componente ale tacticii
sunt împrejurările specifice în care are loc negocierea, scopul vizat şi
tehnicile folosite. Tacticile reprezintă elementul flexibil, dinamic al
conducerii tratativelor, ele adaptându-se la situaţiile
noi apărute în diverse etape ale negocierii.
Tacticile de negociere, pot fi împărţite în ofensive
şi defensive.
Apărarea faţă de tacticile partenerilor se realizează prin:
a)Tergiversare – partenerul evită luarea unei decizii.
Se va arăta regretul de a nu finaliza operaţiunea şi intenţia de a încheia contractul
cu o firmă concurentă.
b)Politeţea exagerată şi linguşirea – poate masca desconsiderarea sau
dispreţul. Se evidenţiază merite reale sau imaginare. Se va răspunde cu aceeaşi
monedă.
c) Prezentarea unor cuvinte scoase din contextul iniţial – se va arăta că afirmaţia a fost făcută în alt context care va fi repetat.
d) Apelul la simţuri şi corupţia – face trimitere la colaborarea
anterioară, mândria personală sau naţională, momente plăcute petrecute. Sunt
oferite cadouri de valoare mare, sume de bani în valută forte, în vederea
obţinerii unor concesii majore.
e)Reproşuri în legătură cu omisiuni sau greşeli anterioare – se va
replica arătând că aceasta vizează o situaţie trecută şi nu au legătură cu
problema analizată.
f)Constrângerea sau intimidarea – este utilizată
când lipsesc argumentele convingătoare sau se urmăreşte exercitarea de
presiuni. Se va propune amânarea negocierilor şi reluarea acestora la o dată şi
la o oră convenabilă ambilor parteneri.
g)Şantajul – ameninţarea cu dezvăluirea anumitor fapte reproşabile din
viaţa sau activitatea partenerului, menite să-l compromită moral sau
profesional în cazul în care nu va accepta punctul său de vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu