FUNCŢIUNEA DE PRODUCŢIE A UNEI FIRME

Funcţiunea de producţie reprezintă ansamblul activităţilor de pregătire, de bază, auxiliare, de servire şi anexe, desfăşurate în vederea asigurării condiţiilor tehnice şi materiale  necesare fabricaţiei.

Această funcţiune este formată din următoarele activităţi:

a) activitatea de pregătire a producţiei:

-          pregătirea utilajelor, instalaţiilor pentru executarea sarcinilor programate;

-          asigurarea condiţiilor necesare respectării tehnologiilor de fabricaţie;

-          organizarea aprovizionării ritmice a locurilor de muncă cu materiale, piese etc.;

Este influenţată de gradul de noutate a produsului ce urmează a se fabrica - produs nou asimilat, produs modernizat sau a cărui fabricaţie se repetă.

            b) conducerea operativă a producţiei:

-          „defalcarea” în timp şi spaţiu a sarcinilor cuprinse în planul de producţie;

-          întocmirea de grafice operative de producţie pe perioade scurte de timp şi pe subunităţi;

-          asigură cadrul informaţional necesar lansării şi controlului îndeplinirii programelor de fabricaţie, etc.

            c) activitatea privind executarea (fabricaţia) propriu-zisă:

-          aplicarea metodelor de organizare corespunzătoare producţiei executate;

-          aplicarea metodelor de muncă corespunzătoare procesului de producţie;

-          utilizarea adecvată a resurselor materiale şi umane, etc.

            d) controlul tehnic de calitate (CTC):

-          stabilirea formelor şi metodelor de control tehnic de calitate;

-          organizarea controlului inter-operaţional şi inter-fazic;

-          organizarea activităţii laboratoarelor, standurilor de probă,  etc.;

-          verificarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi subansamblelor, precum şi a produselor finite, etc.

            e) întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor:

-          organizează activitatea din compartimentele de întreţinere şi reparaţii;

-          elaborează şi fundamentează planul de revizii şi reparaţii;

-          stabileşte numărul de intervenţii tehnice;

-          organizează activitatea de modernizare a utilajelor, etc.

f) producţia auxiliară:

-          determină necesarul de utilităţi (energie, combustibil, unelte, etc.) şi corelarea acestuia cu necesarul secţiilor de bază;

-          organizează activităţile din subunităţile proprii.

În funcţie de obiectivele economice stabilite, de resursele de care dispune şi de piaţa potenţială o întreprindere, pe baza strategiei alese, poate adopta o serie de politici de producţie diferite. De regulă, se pot deosebi următoarele politici de producţie importante:

1) întreprinderea se organizează pentru a executa anumite produse sau lucrări prin folosirea propriilor unităţi de producţie, grupate în aceeaşi incintă sau dispersate teritorial;

2) întreprinderea execută în totalitate sau parţial produse, folosind componente realizate de alte întreprinderi (pe baza subcontractării sau subfurniturii);

3) cooperarea dintre întreprinderi.

1)      În cazul primului tip de politică de producţie

Ø  întreprinderea execută politica sa

Ø  iar unităţile de producţie, precum şi conducerea administrativă, sunt grupate într-un singur loc.

Ø  Pe măsura dezvoltării, odată cu  efectuarea de noi investiţii, se poate adopta o politică de descentralizare a producţiei prin crearea de noi unităţi de producţie.

Ø  O astfel de politică de producţie ridică probleme noi privind achiziţionarea de terenuri, construirea de noi clădiri, atragerea sau formarea de forţă de muncă.

2)      A doua politică de producţie

Ø  este aceea de a executa produse sau lucrări apelând în totalitate sau parţial la componentele executate de alte întreprinderi pe baza unui contract de subcontractare. 

Sucontractarea

·         presupune asumarea efectuării unei lucrări sau serviciu

·         prin organizarea mijloacelor necesare şi cu gestiunea propriului risc

·         în schimbul unui corespondent în bani de către o întreprindere pentru o altă întreprindere.

·         reprezintă prestare de servicii sau lucrări efectuată sub coordonarea întreprinderii subcontractante

·         care la rândul ei a primit comanda de la întreprinderea comitent în vederea executării unei lucrări sau a unui serviciu pentru întreprinderea beneficiară (întreprinderea-client sau utilizatorul) în schimbul unei sume de bani.

În cazul subcontractării există 3 subiecţi:

- întreprinderea beneficiară

- întreprinderea contractantă (comitentul)

- întreprinderea subcontractantă (subcontractantul)

 Subcontractantul pentru a efectua lucrarea sau serviciul trebuie să organizeze mijloacele necesare şi să îşi asume riscul “întreprinderii” (răspunde de rezultatul final în faţa comitentului), beneficiind de un regim care îi permite să fie plătit direct de către întreprinderea-client.

Ø  Altfel spus, contractul de subcontractare este acel contract în baza căruia o parte îşi asumă, prin organizarea mijloacelor necesare şi cu gestiunea propriului risc, efectuarea/executarea unei lucrări/serviciu în schimbul unei sume de bani.

Ø  Salariaţii întreprinderii subcontractante efectuează prestările de lucrări sau servicii necesare pe teritoriul întreprinderii beneficiare, fiindu-le asigurate condiţiile de muncă corespunzătoare.

Ø  În cazul subcontractării întreprinderea subcontractantă are putere organizativă în utilizarea personalului, asumându-şi riscurile întreprinderii.

Ø  Evoluţia structurilor industriale a sporit utilizarea subcontractării, fiind cunoscute mai multe feluri de subcontractări (Tabelul 7.1). Tipurile de subcontractări prezentate în tabel reliefează faptul că subcontractarea diferă în funcţie de complexitatea activităţilor date către exterior:

ü   spre exemplu, cazul subcontractării interne, care se referă doar la anumite servicii accesorii întreprinderii

ü   sau în cazul celei externe, caz în care se dă către exterior părţi din activităţile întreprinderii.

ü   În situaţia când întreprinderea nu poate executa cantitatea/volumul de produse, lucrări sau servicii cerute pe piaţă, ea apelează la subcontractare pentru a răspunde cererii (subcontractare de capacitate) sau atunci când întreprinderea are nevoie de produse, lucrări şi servicii specializate ea va apela la subcontractarea de specialitate.

Subcontractarea se caracterizează printr-o obligaţie solidară între comitent şi subcontractant, ceea ce semnifică că lucrătorii subcontractantului pot să efectueze lucrări/servicii în perioada unui an sau până la finalizarea contractului de subcontractare, fiind plătiţi de către comitent, în cazul în care întreprinderea beneficiară nu poate să îi plătească.

Obligativitatea se caracterizează prin

o   prezenţa mai multor persoane implicate în realizarea lucrării/serviciului (solidarietate pasivă).  În acest caz, fiecare din coobligaţi poate să fie constrâns către realizarea întregii obligaţii, efectuarea acesteia făcându-se de către unul din ei care este liber.

o   sau de mai multe persoane ce pot sa pretindă realizarea/efectuarea lucrării/serviciului (solidarietate activă). În a doua situaţie, fiecare din creditori are dreptul de a cere realizarea întregii lucrări/serviciu, fiind efectuată de către unul din ei care este liber.

Politica de producţie pe baza subcontractării

este motivată economic atunci când  întreprinderea nu are fonduri suficiente pentru dezvoltare sau atunci când subcontractanţii produc componente la preţuri mai reduse sau de o calitate mai bună, în comparaţie cu cele produse în unităţile proprii sau atunci când ei sunt specializaţi în execuţia anumitor lucrări.

Sub raport juridic, o întreprindere apelează la subcontractare atunci când posibilităţile sale de dezvoltare sunt limitate, datorită existenţei unei legi antitrust

Sub raport strategic - când există riscul în crearea de noi capacităţi proprii sau când întreprinderea urmăreşte ca în timp subcontractanţii să îi devină filiale.

3) Cooperarea între întreprinderi reprezintă procesul economic prin care se stabilesc legături strânse de producţie între întreprinderi, care concură la fabricarea diferitelor produse.

Cooperarea poate fi:

- pe produse, atunci când anumite întreprinderi, denumite conexe, livrează unele produse finite;

- pe subansamble, piese - când anumite întreprinderi, denumite conexe, livrează unele subansamble sau piese;

- tehnologică - atunci când o întreprindere, folosind excedentul de capacitate de care dispune, efectuează prelucrări tehnologice pentru alte întreprinderi.