Potrivit
art. 27 din Constitutia Romaniei, domiciliul si resedinta persoanei sunt
inviolabile. Nimeni nu poate patrunde
sau ramane in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea
acesteia cu unele exceptii expres prevazute de lege: a)pentru executarea unui mandat de arestare
sau a unei hotarari judecatoresti; b)pentru inlaturarea unei primejdii privind
viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane; c)pentru apararea
sigurantei nationale sau a ordinii publice; d) pentru prevenirea raspandirii
unei epidemii; Aceasta inseamna ca numai prin lege se poate deroga de la regula
inviolabilitatii domiciliului, si numai in cazurile prevazute de Constitutie in art. 27 literele a-d.
Inviolabilitatea domiciliului implica si protectia fata de perchezitii abuzive.
Dar asa cum dispune legiuitorul, inviolabilitatea domiciliului nu poate opri
cursul justitiei, nu poate servi ca mijloc de protejare a raufacatorilor, nu
poate duce la imposibilitatea luarii masurilor necesare pentru salvarea vietii
sau averii unei persoane, apararea sigurantei nationale, a ordinii publice etc.
Situatiile prevazute in art. 27 al. 2 din Constitutie sunt complexe, fiind
detaliate de lege. Daca in ce priveste situatiile prevazute de literele a, c si
d, ele sunt exclusiv acelea in care legea ordona, pentru aplicarea ei sa se
patrunda in locuinta unei persoane, situatie prevazuta la litera b, cuprinde si
cazurile in care, desi legea nu ordona, nu sanctioneaza totusi patrunderea in
domiciliul unei persoane fara invoirea acesteia, respectiv in cazul starii de
necesitate. Asa cum s-a aratat, deja in literatura juridica, in desfasurarea vietii
social-umane se ivesc uneori situatii de fapt, provocate fie de oameni, fie de
cauze fortuite, care pun in pericol
valori sociale ocrotite de lege, iar salvarea acestora de la un pericol nu este
posibila decat prin savarsirea unei fapte care in mod obisnuit este socotita ca
ilicita. In aceste situatii fapta savarsita pentru salvarea valorilor aflate in
pericol se considera comisa in stare de necesitate. Iar starea de necesitate
constituie in anumite conditii cauza de inlaturare a caracterului penal al
faptei care exclude existenta infractiunii si a raspunderii penale. Se
considera a fi stare de necesitate in caz de incendiu, inundatii, cutremure de
pamant. In asemenea situatii nu numai autoritatile dar si cetatenii pot
patrunde in locuinta unei persoane in scopul de a inlatura primejdia privind
viata, integritatea sau bunurile unei persoane. De asemenea se mai poate
patrunde in locuinta unei persoane, fara invoirea acesteia, si pentru salvarea
unei persoane care incearca sa se
sinucida sau a unei persoane accidentate sau bineinteles si in caz de strigate
de ajutor dinauntru. Asemenea fapte, comise in atari situatii beneficiaza de
efectele starii de necesitate. De la derogarile mai sus aratate, nici o alta
lege nu poate institui alte derogari, indiferent de motivatia care s-ar invoca.
In
ceea ce priveste perchezitiile, constituantul instituie urmatoarele reguli:
-
perchezitiile se efectueaza numai ¡n conditiile prevazute de lege;
-
perchezitiile nu se confunda cu cazurile de patrundere sau
ramanere in domiciliul sau resedinta
persoanei, la care se refera art. 27 pct. 1 si 2 din Constitutie; perchezitia
presupune mai mult decat o "vizita";
-
perchezitiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat (procuror,
judecator);
-
perchezitiile pe timpul noptii sunt interzise, afara de cazul
delictului flagrant; fata de aceasta dispozitie constitutionala consideram ca
dispozitia art. 103 teza ultima din
Codul de procedura penala este discutabila deoarece instituie un drept al
procurorului de a efectua perchezitie si in timpul noptii.
Potrivit
art. 103 din Codul de procedura penala, perchezitia domiciliara se efectueaza
numai intre orele 6-20, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune
flagranta, sau cand perchezitia urmeaza a se efectua intr-un local public.
Perchezitia inceputa intre orele 6-20, poate continua si in timpul noptii.
Socotim
ca din dispozitiile art. 96 si 100 din
Codul de procedura penala rezulta ca perchezitia domiciliara este o activitate
procesual-penala, care cu exceptia flagrantului delict se poate efectua numai
dupa inceperea urmaririi penale. Problema este controversata cu atat mai mult
cu cat sintagma "delict flagrant" folosita de art. 27 pct. 4 din
Constitutie i se da o sfera mai larga decat cea a sintagmei "infractiune
flagranta".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu