Părţile în procesul civil

1. Consideraţii generale privind poziţia procesuală a părţilor în procesul civil

In orice mijloc procesual ce intră in compunerea acţiunii (judecata in primă instanţă, in căile de atac, etc.) poziţia părţilor in procedura de drept comun, contencioasă este contradictorie. Poziţia ofensivă sau defensivă dintr-o formă procesuală se poate transforma. Astfel, spre exemplu, in cererea reconvenţională paratul iniţial este reclamant, iar reclamantul iniţial parat.

Poziţia contradictorie a părţilor este specifică numai in procedura contencioasă deoarece spre deosebire de aceasta procedura necontencioasă se caracterizează prin inexistenţa unei contrareităţi de interese, prin caracterul unilateral al cererii, care nu se indreaptă impotriva unui adversar, care ar fi interesat să se opună la admiterea cererii.

Rolul părţilor in proces este esenţial, deoarece infăptuirea justiţiei gravitează in jurul lor, astfel incat dacă procesul este necesar părţilor si părţile sunt necesare procesului, fără părţi si fără instanţă neputand exista proces.

Asa cum am mai arătat, părţile poartă denumiri diferite in procesul civil, in raport cu faza procesului. Astfel, la judecata in primă instanţă părţile se numesc parat si reclamant, in apel părţile se numesc apelant si intimat, in recurs recurent si intimat, in contestaţia in anulare părţile se numesc contestator si intimat, in revizuire revizuient si intimat iar in faza executării silite creditor si debitor.

2. Condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi parte în proces

Condiţiile pe care o persoană trebuie să le indeplinească pentru a fi parte in proces constituie in acelasi timp condiţii pentru exerciţiul dreptului la acţiune.

Indiferent de forma procesuală si indiferent dacă este vorba de un litigiu intre două părţi sau de o coparticipare procesuală trebuie indeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- dreptul;

- interesul;

- capacitatea procesuală;

- calitatea procesuală.

3. Coparticiparea procesuală

Potrivit art.47 C.proc.civ.: “Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeasi cauză”. Prin aceastădispoziţie legea procesuală oferă posibilitatea coparticipării procesuale, inlăturand astfel riscul pronunţării unor hotărari contradictorii la care s-ar ajunge dacă persoanele intre care există legătura menţionată ar figura ca părţi in procese distincte.

Coparticiparea procesuală poate fi subiectivă sau obiectivă după cum se referă la existenţa unei pluralităţi de părţi cu interese identice, sau la reunirea intr-un singur proces a mai multor cereri intre aceleasi părţi sau impreună cu alte părţi dacă intre acestea există legătură. Coparticiparea subiectivă poate fi activă (mai mulţi reclamanţi), pasivă (mai mulţi paraţi) si mixtă (mai mulţi reclamanţi si mai mulţi paraţi).

In raport de rolul voinţei părţilor, coparticiparea procesuală poate fi facultativă sau necesară.

In cazul coparticipării facultative, raporturile dintre coparticipanţi sunt guvernate de principiul independenţei procesuale prevăzut in art.48 alin.1 C.proc.civ.: “Actele de procedură, apărările si concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot folosi nici păgubi celorlalţi”. Renunţarea la judecată a unuia dintre reclamanţi nu produce efecte faţă de reclamanţii care vor continua judecata. De asemenea in situaţia in care acţiunea unui reclamant este indreptată impotriva mai multor persoane avand calitatea de parat, renunţarea faţă de unul dintre acestia nu produce nici un efect cu privire la poziţia procesuală a celorlalţi, procesul continuand impotriva acestora.

Art.48 alin.2 C.proc.civ. derogă de la regula independenţei procesuale a coparticipanţilor in sensul că dacă prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărarii se intind asupra tuturor reclamanţilor sau paraţilor, actele de procedură indeplinite numai de unii dintre ei sau termenele incuviinţate numai unora dintre ei folosesc si celorlalţi. Deci, dacă obligaţia este indivizibilă sau solidară, exercitarea si admiterea căii de atac unuia dintre coparticipanţi poate folosi si celor care nu au exercitat calea sau cărora le-a fost respinsă fără a fi soluţionat fondul.

Menţionăm că numai actele utile isi intind efectele asupra celorlalţi.

Teza finală a art.48 alin.2 C.proc.civ. derogă de la dispoziţiile art.153 alin.1 C.proc.civ., in sensul că instanţa are obligaţia citării coparticipantului pană in momentul in care acesta se infăţisează, dată de la care este prezumat a cunoaste termenele următoare.

Coparticiparea facultativă este regula, totusi există si cazuri de coparticipare necesară, obligatorie cum ar fi iesirea din indiviziune.