Drepturile si îndatoririle procesuale ale părţilor

Legea procesuală acordă o serie de drepturi părţilor pentru a garanta exerciţiul liber al acţiunii civile. De asemenea, legea impune anumite indatoriri părţilor sub sancţiunile prevăzute de lege.

1. Drepturile procesuale ale părţilor

_ dreptul fiecărei părţi de a adresa cereri instanţei;

_ dreptul de a participa la judecata pricinii si deci dreptul la citare;

_ dreptul de apărare care implică dreptul de a răspunde celeilalte părţi, dreptul de a administra probe, dreptul de a cunoaste piesele dosarului, dreptul de a fi asistat de avocat, dreptul de a recurge la interpret, etc.;

_ dreptul de a participa personal la proces sau prin mandatar;

_ dreptul de a recuza pe judecător, procuror, grefier, magistrat – asistent si experţi;

_ dreptul de a ataca hotărarea si incheierile instantei;

_ dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecată in cazul castigării procesului;

_ dreptul de a dispune de soarta procesului prin renunţarea la judecată sau la dreptul subiectiv, prin recunoasterea pretenţiilor reclamantului, prin achiesarea la hotărarea pronunţată sau prin incheierea unei tranzacţii.

2. Principalele îndatoriri ale părţilor

- indeplinirea actelor de procedură in condiţiile, ordinea si termenele prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, perimării, decăderii, etc.;

- exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credinţă si potrivit scopului in vederea căruia au fost recunoscute de lege. Cel ce deturnează dreptul procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut si il exercită cu reacredinţă săvarseste un abuz de drept procesual.

3. Abuzul de drept procesual

Art.723 C.proc.civ. prevede că: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă si potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseste aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite”.

Abuzul de drept procesual presupune un element subiectiv constand in exercitarea cu rea-credinţă a dreptului procedural si un element obiectiv constand in deturnarea dreptului de la scopul social-economic pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală.

In literatura de specialitate sunt apreciate ca forme de manifestare a exerciţiului abuziv de drept următoarele:

_ introducerea cu rea-credinţă a unei cereri, vădit netemeinice, cu scopul de a-l sicana pe parat, sau rezistenţa cu rea credinţă a paratului in fata unei cereri a cărei temeinicie este evidentă;

_ introducerea unei cereri de chemare in judecată fără ca in prealabil să fie pus in intarziere paratul;

_ introducerea cu rea-credinţă a posibilităţii de a cere citarea paratului prin publicitate;

_ introducerea cu rea-credinţă a unei cereri de recuzare, de strămutare, de acordare a asistenţei juridice gratuite, de verificare de scripte;

_ exercitarea abuzivă a dreptului de apărare, prin cereri repetate de amanare;

_ exercitarea abuzivă a dreptului de dispoziţie sub forma renunţării la judecată sau a tranzacţiei;

_ exercitarea abuzivă a dreptului de a folosi căile de atac;

_ exercitarea abuzivă a contestatiei la executare.

Pe parcursul procesului, exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale poate fi invocată pe cale de excepţie (deoarece vizează condiţiile de regularitate in care se desfăsoară procedura de judecată, excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale poate fi calificată ca o excepţie de procedură si pentru că scopul urmărit de cel care o invocă este respingerea sau anularea cererii abuzive, excepţia este dirimată; această excepţie poate fi invocată si de judecător avand in vedere rolul său activ, astfel incat poate fi calificată drept o excepţie absolută).

Pentru exerciţiul abuziv al dreptului procesual legea prevede anumite sancţiuni: amendă judiciară, despăgubiri către partea interesată, anularea actelor de procedură, respingerea cererii (art.1081 – 1085 C.proc.civ.).