1. Condiţii de fond la încheierea
căsătoriei
Familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora,
precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi
educarea copiilor lor. Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi
a statului. Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale,
încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.
În sensul
codului civil, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie.
Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută
numai după încheierea căsătoriei civile.
Căsătoria se încheie între bărbat si femeie prin consimtământul personal
si liber al acestora, fiind interzisă căsătoria dintre persoane de acelasi sex.
Căsătoriile dintre persoane de acelasi sex încheiate sau contractate în
străinătate fie de cetăteni români, fie de cetăteni străini nu sunt recunoscute
în România. Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi
sex încheiate sau contractate în străinătate, fie de cetăteni români, fie de
cetăteni străini nu sunt recunoscute în România.
Referitor la vârsta matrimonială, căsătoria se
poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani. Pentru motive
temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în
temeiul unui aviz medical, cu încuviintarea părinţilor săi sau, după caz, a
tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscriptie
minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să
încuviinteze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăste si asupra acestei
divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului. Dacă unul dintre
părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa,
încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă. Dacă nu există nici părinţi,
nici tutore care să poată încuviinta căsătoria, este necesară încuviintarea
persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile
părinteşti.
Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de
către persoana care este căsătorită.
Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele
în linie dreaptă, precum si între cele în linie colaterală până la al patrulea
grad inclusiv. Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală
de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei
circumscriptie îşi are domiciliul cel care cere încuviintarea. Instanţa se va
putea pronunta pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. Aceste
interdicţii sunt aplicabile si în cazul rudeniei din adopţie.
Căsătoria este oprită între tutore si persoana
minoră care se află sub tutela sa. De asemenea, este interzis să se
căsătorească alienatul mintal si debilul mintal.
2. Condiţiile de formă ale căsătoriei
Căsătoria se încheie doar dacă viitorii soţi
declară că si-au comunicat reciproc starea sănătătii lor. Dispozitiile legale
prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămân
aplicabile.
Căsătoria se celebrează de către ofiţerul de stare
civilă, la sediul primăriei. Prin excepţie, căsătoria se poate celebra, cu
aprobarea primarului, de către un ofiţer de stare civilă de la o altă primărie
decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinta viitorii
soţi, cu obligativitatea înştiinţării primăriei de domiciliu sau de resedintă a
viitorilor soţi, în vederea publicării.
Cei care vor să se căsătorească vor face personal
declaraţia de căsătorie, potrivit legii, la primăria unde urmează a se încheia
căsătoria. În cazurile prevăzute de lege, declaraţia de căsătorie se poate face
şi în afara sediului primăriei. Atunci când viitorul soţ este minor, părinţii
sau, după caz, tutorele vor face personal o declaraţie prin care încuviintează
încheierea căsătoriei. Dacă unul dintre viitorii soţi, părinţii sau tutorele nu
se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face
declaraţia la primăria în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau
resedinta, care o transmite, în termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a
se încheia căsătoria.
În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor
arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele
de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum si regimul
matrimonial ales.
Odată cu declaraţia de căsătorie ei vor prezenta
dovezile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei.
Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele
dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite.
De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar
celălalt să poarte numele lor reunite.
În aceeasi zi cu primirea declaratiei de
căsătorie, ofiţerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afişarea
în extras, într-un loc special amenajat la sediul primăriei si pe pagina de
internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria si, după caz, la
sediul primăriei unde celălalt soţ îşi are domiciliul sau resedinta.
Extrasul din declaraţia de căsătorie cuprinde, în
mod obligatoriu: data afişării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi şi,
după caz, încuviintarea părinţilor sau a tutorelui, precum si înstiintarea că
orice persoană poate face opozitie la căsătorie, în termen de 10 zile de la
data afişării.
Căsătoria se încheie după 10 zile de la afişarea
declaraţiei de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afişării, cât si
data încheierii căsătoriei. Primarul municipiului, al sectorului municipiului
Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate
să încuviinteze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de
împlinirea termenului de 10 zile.
În cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în
termen de 30 de zile de la data afişării declaratiei de căsătorie sau dacă
viitorii soţi doresc să modifice declaraţia initială, trebuie să se facă o nouă
declaratie de căsătorie si să se dispună publicarea acesteia.
3. Formalităti ulterioare
încheierii căsătoriei
După încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare
civilă întocmeste, deîndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie,
care se semnează de către soţi, de 2 martori şi de către ofiţerul de stare
civilă.
De asemenea, ofiţerul de stare civilă face
menţiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are
obligaţia ca, din oficiu si de îndată, să comunice la Registrul Naţonal
Notarial al regimurilor matrimoniale, precum si, după caz, notarului public
care a autentificat conventia matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.
Căsătoria se dovedeste cu actul de căsătorie şi
prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia. Cu toate acestea, în
situaţiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu orice mijloc de
probă.
4. Nulitatea căsătoriei
Nulitatea
căsătoriei intervine ca
sancţiune în cazurile de nerespectare a unora dintre cerinţele prevăzute de
lege cu privire la încheierea căsătoriei. Ca şi în dreptul comun, nulitatea
căsătoriei poate fi absolută şi relativă, cu unele deosebiri. Astfel,
în unele cazuri, în interesul menţinerii căsătoriei, aceasta poate fi
confirmată chiar dacă este vorba de nulitate absolută. În cazul căsătoriei
putative efectul retroactiv al nulităţii căsătoriei este înlăturat în privinţa
soţului de bună credinţă.
4.1. Nulităţile absolute
Sancţiunea nulităţii absolute operează în
următoarele cazuri:
- lipsa consimţământului la căsătorie;
- bigamie;
- căsătoria între rude în grad prohibit de lege;
- căsătoria alienatului sau debilului mintal;
- nerespectarea formalităţilor referitoare la
celebrarea căsătoriei (art. 287 Cod civil)
În cazul în care soţul unei persoane declarate
moarte s-a recăsătorit si, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este
anulată, noua căsătorie rămâne valabilă,
dacă soţul celui declarat mort a fost de bună-credintă. Prima căsătorie se
consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.
Căsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit
vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută. Cu toate acestea, nulitatea
căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătoresti, ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a născut
ori a rămas însărcinată.
Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de
a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută (Căsătoria fictivă). Cu
toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoresti, a intervenit convietuirea soţilor, soţia
a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.
Orice persoană interesată poate introduce acţiunea
în constatarea nulitătii absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu
poate introduce acţiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu exceptia
cazului în care ar actiona pentru apărarea drepturilor minorilor sau a
persoanelor puse sub interdictie.
4.2. Nulităţi relative
Este considerată lovită de nulitate relativă
căsătoria încheiată în următoarele circumstanţe:
a) Este lovită de nulitate relativă căsătoria încheiată fără încuviintările sau
autorizarea prevăzute în caz de dispensă de vârstă (art. 272 alin. 2 şi 4
C. civ.). Nulitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviintare ori
autorizare era necesară.
b) Viciile
de consimtământ. Căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui
consimtământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violentă. Eroarea
constituie viciu de consimtământ numai atunci când priveste identitatea fizică
a viitorului soţ.
c) Lipsa
discernământului. Este lovită de nulitate relativă căsătoria încheiată de
persoana lipsită vremelnic de discernământ.
d) Existenta
tutelei. Căsătoria încheiată între tutore si persoana minoră aflată sub
tutela sa este lovită de nulitate relativă.
Anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6
luni. În cazul dispensei de vârstă, termenul curge de la data la care cei a
căror încuviintare sau autorizare era necesară pentru încheierea căsătoriei au
luat cunostintă de aceasta. În cazul nulitătii pentru vicii de consimtământ ori
pentru lipsa discernământului, termenul curge de la data încetării violentei
sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori
lipsa vremelnică a discernământului. În cazul existenţei tutelei, termenul
curge de la data încheierii căsătoriei.
Dreptul la acţiunea în anulabilitate nu se
transmite mostenitorilor. Cu toate acestea, dacă acţiunea a fost pornită de
către unul dintre soţi, ea poate fi continuată de către oricare dintre
mostenitorii săi.
În cazul dispensei de vârstă, nulitatea relativă a
căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătoresti, s-au obtinut încuviintările si autorizarea cerute de lege.
Căsătoria nu poate fi anulată dacă soţii au
convietuit timp de 6 luni de la data încetării violentei sau de la data
descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultătilor mintale.
În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă
dacă, între timp, ambii soţi au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a
născut ori a rămas însărcinată.
4.3. Efectele nulitătii căsătoriei. Căsătoria putativă
Soţul de bună-credintă la încheierea unei
căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea
judecătorească rămâne definitivă, situatia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă.
În această situaţie, raporturile patrimoniale dintre fostii soţi sunt supuse,
prin asemănare, dispozitiilor privitoare la divorţ.
Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în
privinţa copiilor, care păstrează situatia de copii din căsătorie. În ceea ce
priveste drepturile si obligaţiile dintre părinţi si copii se aplică, prin
asemănare, dispozitiile privitoare la divorţ.
Hotărârea judecătorească de constatare a nulitătii
sau de anulare a căsătoriei este opozabilă terţelor persoane, în condiţiile
legii. Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terţe
persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soţi,
afară de cazul în care au fost îndeplinite formalitătile de publicitate
prevăzute de lege cu privire la acţiunea în nulitate ori anulabilitate sau
terţul a cunoscut, pe altă cale, înainte de încheierea actului, cauza de
nulitate a căsătoriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu