Devianta juvenila

Din cauza situaţiei economice şi sociale din Romania în ultimele decenii, nivelul de trai al populaţiei a scăzut, creând astfel un cadru prielnic apariţiei numeroaselor cazuri sociale, dintre care cea mai defavorizată categorie o reprezintă copii şi familiile paupere.

Statul şi organismele private autorizate au creat numeroase centre de plasament pentru copii aflaţi în dificultate, care provin din familii paupere, dezorganizate sau sunt abandonaţi, orfani de unul sau ambii părinţi.

Scopul acestor centre este de a oferi copiilor un mediu cât mai apropiat de cel familial: suport moral, material, emoţional, încercând să-i salveze din situaţii limită (consum sau abuz de stupefiante, delicvenţă juvenilă, prostituţie, abandon sau vagabondaj - "copiii străzii").

Primul articol al Ordonanţei de Urgenţă nr.26/1997 (devenită legea 108/1999), principalul act normativ în domeniul protecţiei drepturilor copilului, defineşte copilul ca fiind “persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu are capacitatea deplină de exerciţiu”.Acest articol menţionează : “Copilul se află în dificultate, daca dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau morala este periclitată”.

Pentru societatea românescă, problema delicvenţei juvenile nu a fost dintotdeauna considerată a fi o problemă socială. Dupa 1990, în orice tip de sondaj de opinie realizat în România, printre grijile cele mai mari ale populaţiei, delicvenţa juvenilă, nu a apărut vreodată în primul plan.
Problema socială poate fi definită “ ca o stare colectivă indezirabilă”, ce “se circumscrie numai unui spaţiu geografic particular definit, într-o anumită perioadă a dezvoltării sale, de un ansamblu de dificultăţi cu caracter distinct faţa de alte spatii geografice” (Sorin M. Rădulescu – Sociologia devianţei, Editura Victor, Bucuresti, 1998, p. 83). In opinia aceluiaşi autor conceptul de “problemă socială” presupune definiţii şi interpretări lipsite de unitate teoretică, departe de exigenţile unei definiţii ştiinţifice. “ Astfel, printr-o problemă socială, sociologii înţeleg, în mod general, situaţiile considerate indezirabile sau intolerabile de către cea mai mare parte a membrilor unei societăţi sau de către experţii calificaţi ai acestei societăţi.

O problemă socială apare în funcţie de:

- Un anumit spaţiu cultural;

- Un anumit timp cultural;

- O anumită contextualitate.

In anumite spaţii culturale şi în anumite perioade de timp, delicvenţa juvenilă nu a fost şi încă nu este considerată o problemă socială. De cele mai multe ori, aceasta a constituit baza sistemului educaţional şi a fost camuflată de aceasta.

Ceea ce face un eveniment să devină o problemă socială este contextul. In contextul în care România urmăreşte integrarea în U.E., iar printe exigenţe se numără şi cea care vizează respectarea drepturilor copilului, aceasta poate fi un factor determinant în apariţia unei probleme sociale. Este impropriu spus în apariţia, deoarece o problema socială nu apare odată cu luarea sa în considerare de către autorităţi. De obicei, autorităţile sunt sesizate sau se autosesizează , nu când sunt suficiente măsuri de prevenţie, ci când sunt necesare măsuri de combatere. Este simptomatic cazul României în perioada de tranziţie, întrucat şi în domeniul protecţiei copilului, ca şi în alte domenii reglementările sunt confuze, lasă loc interpretărilor şi abaterilor de la norma juridică, încurajează ignoranţa, pasivismul şi derogarea de responsabilitate.

Din punct de vedere social, românii nu consideră delicvenţa juvenilă ca fiind un fenomen foarte grav în societatea noastră. In condiţii de trai aproape mereu ostile, greutăţi zilnice care nu-ţi permit vreodată să-ţi lărgeşti orizontul dincolo de ziua de mâine, care te fac să te lupţi mereu pentru asigurarea resurselor vitale, o parte din copii aleg această cale greşită. Atunci când îţi propui permanent să supravietuieşti nu poti face altceva decât să te adaptezi zilnic la condiţii, sa ţi le reprezinţi ca normale, să consideri că oriunde în altă parte, lucrurile stau mai mult sau mai puţin asemănator.

Totuşi delicvenţa juvenilă rămâne la ordinea zilei. Situaţia alarmantă privind criminalitatea juvenilă rămâne o problemă stringentă pe ordinea de zi a Poliţiei Minori şi Moravuri. Analiza criminalităţii în rândurile minorilor efectuată în primul semestru al anului gestionar ne demonstrează că număul de crime comise de minori şi numărul infracţiunilor cu participare este în scădere (respectiv cu 9 crime si cu 4 participanti) comparativ cu perioada analogică a anului 2002. Insă acestea sunt doar nişte date statistice, dar în realitate adolescenţii se implică tot mai activ în diferite acţiuni antisociale, nelegitime. Din cei 31minori, participanţi la comiterea a 36 infracţiuni, doar 20 sunt încadraţi în câmpul muncii sau sunt elevi. Majoritatea infracţiunilor (30 la număr) poarta un caracter de sustragere a bunurilor din averea proprietarului. S-au mai înregistrat cazuri de tăiere ilicita a pădurii prevăzut de art. 167 Cod Penal, un caz de vătămare intentionată gravă a integrităţii corporale; un caz de tăinuire în scopul sustragerii avutului proprietarului, două cazuri de huliganism şi un caz de răpire a unui mijloc de transport.

De asemenea în perioada nominalizată au fost identificaţi şi luaţi la evidenţă 94 minori-delicventi si 55 familii dezorganizate, precum şi înaintate 70 prezentari pe adresa instantelor abilitate pentru luarea masurilor de rigoare. Criminalitatea juvenilă este o problemă socială globală şi un element esenţial în structura calităţii vieţii. Ea exprimă, în primul rând, situaţia socială şi în al doilea rând, dezvoltarea economică. O altă direcţie de activitate a Biroului Minori şi Moravuri din cadrul Comisariatului de Poliţie raional este lucrul de profilaxie şi combatere a criminalităţii în sfera moralităţii obsteşti. Drept urmare a măsurilor de profilaxie intreprinse de către angajaţii Biroului Minori şi Moravuri în comun acord cu Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralitătii, s-a intreprins un şir de măsuri în scopul depistării ediţiilor tipografice, casetelor video şi audio cu conţinut pornografic, sadism şi cultul violenţei. Deja au fost depistate doua contravenţii administrative de acest gen. La fel în perioada indicată au fost efectuate 57 raiduri şi operaţiuni specializate în scopul depistării persoanelor ce practică prostituţia. Fiind verificate peste 27 de persoane şi 19 instituţii de agrement, disco-baruri, cafe-internet, cluburi, saune, puncte de difuzare a producţiei audio si video… Numai cu puterea tuturor celor care sunt chemaţi să ducă răspundere de viitorul nostru, s-ar putea ameliora situaţia infracţională în sfera moralităţii obsteşti şi criminalităţii în rândurile minorilor şi a educa o generaţie de tineri demni ai viitorului...